Limba română - Vocativele
Limba română
Vineri, 2016-12-09, 8:12 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 12
Vizitatori: 12
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Înapoi                           Cuprins                         Înainte


    VI. Semnele de punctuaţie folosite în cazul cuvintelor şi construcţiilor nelegate sintactic de restul comunicării

    1. Vocativele

     1  Vocativele, însoţite sau nu de determinări, se despart de restul comunicării prin virgule:

    Cosmin se răsti la băiatul care-i servea:

    Dumitre, socoteala! (B. Şt. Delavrancea)

    Duducă dragă, nu-i nimeni acasă. (M. Sadoveanu)

    – În orice caz, Dumitraş, te anunţ că hotărârea mea rămâne nestrămutată. (M. Sadoveanu)

     2  Vocativele aflate la sfârşitul propoziţiei se despart prin virgulă, iar după ele se pune semnul de punctuaţie cerut de specificul acesteia:

    – Bine-ai venit la noi, domnule ofiţer. (L. Rebreanu)

    – Acu ce-i de făcut, domnule învăţător? (L. Rebreanu)

    – Gândurile sunt schimbătoare, Varga! (L. Rebreanu)

     3  După vocativele rostite cu intonaţie exclamativă se pune semnul exclamării:

    Moşule! ştii drumul la Hârlău? (M. Sadoveanu)

    Sărmane omule! Dacă nu ştii boabă de carte, cum ai să mă înţelegi? (I. Creangă)

     4  Vocativele care se repetă se despart prin virgulă, iar după vocativele repetate cu caracter exclamativ se pune semnul exclamării:

    Domnule, domnule, tânăr eşti şi nefrământat în viaţă. (L. Rebreanu)

    Tâlharule, tâlharule, m-ai lăsat pe drumuri! (L. Rebreanu)

    Laura, care nu-l mai văzuse de la cununie, îl îmbrăţişă plângând şi murmurând cu drag:

    Titule! Titule! (L. Rebreanu)

     5  Vocativele însoţite de interjecţii se izolează împreună cu acestea:

    – De vânzare ţi-i găinuşa ceea, măi băiete? (I. Creangă)

    – O să ne rătăcim, fată hăi! (C. Hogaş)

      – Du-te, măi strajă, cheamă pe domnul! (L. Rebreanu) 

    Înapoi                           Cuprins                         Înainte