Limba română - Timpul
Limba română
Vineri, 2016-12-09, 8:15 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 10
Vizitatori: 10
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Înapoi                                   Cuprins                                 Înainte

     

    Timpul

     Timpul este categoria morfologică a verbului care stabileşte raportul dintre momentul desfăşurării acţiunii şi momentul vorbirii.

    Structura timpurilor verbale

    Din punctul de vedere al structurii, timpurile verbale pot fi a) timpuri simple sau b) timpuri compuse.

    1. Timpurile simple au următoarea structură: rădăcină + sufix + desinenţă

    Sunt timpuri simple: prezentul, imperfectul, perfectul simplu, mai mult ca perfectul (toate timpuri ale modului indicativ) şi prezentul conjunctiv şi imperativul.

    2. Timpurile compuse se caracterizează prin structura: verb auxiliar + verb de bază

    Sunt timpuri compuse:

    ─ la modul indicativ: viitorul I (voi lucra), viitorul II (am să lucrez), viitorul anterior (voi fi lucrat);

    ─ perfectul conjunctiv (să fi lucrat);

    ─ timpurile modului condiţional-optativ: prezent(aş lucra), perfect (aş fi lucrat);

    ─ timpurile modului prezumtiv: prezent (va fi lucrând), perfect (va fi lucrat).

    Timpurile compuse se formează cu ajutorul următoarelor verbe auxiliare: a fi, a avea, a vrea. Verbele de bază din componenţa timpurile compuse sunt la:

    infinitiv:                       a cânta, a vedea, a spune, a citi, a hotărî;

    participiu:                   cântat, văzut, spus, citit, hotărât;

    gerunziu:                     cântând, văzând, spunând, hotărând;

    prezent conjunctiv:     să cânt, să văd, să spun, să citesc, să hotărăsc.

    Persoana şi numărul

    Verbul are trei forme de persoană la singular şi trei forme la plural. Indicele gramatical al persoanei sunt:

    а) în structura timpurilor simple – terminaţiile personale:

    Eu întreb

    Tu întrebi

    El, ea întreabă

    Noi întrebăm

    Voi întrebaţi

    Ei, ele întreabă

    b) în structura timpurilor compuse prin forma verbului auxiliar:

    Eu am întrebat

    Tu ai întrebat

    El, ea a întrebat

    Noi am întrebat

    Voi aţi  întrebat

    Ei, ele au întrebat

     

    Înapoi                                   Cuprins                                 Înainte