Limba română - Semivocalele
Limba română
Vineri, 2016-12-09, 6:21 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 9
Vizitatori: 9
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual


  • Înapoi                           Cuprins                         Înainte


    • Când vocalele e, i, o, u devin semivocale?


    √ Foarte scurt se poate răspunde astfel.

     

    Vocalele e, i, o, u devin semivocale atunci, când nu formează singure o silabă. Pentru a constitui o silabă, ele se grupează împreună cu o vocală sau cu o vocală şi cu o altă semivocală. În acest caz, ele intră în componenţa diftongilor sau a triftongilor:

    sea-ră – aici avem diftongul ea: este alcătuit din semivocala e şi vocala a;

    moa-ră – diftongul oa: este alcătuit din semivocala o şi vocala a;

    e-rou – diftongul ou: este alcătuit din vocala o şi semivocala u;

    i-ni-mioa-ră – triftongul ioa: este alcătuit din semivocala i, semivocala o şi vocala a;

    le-oai-că – triftongul oai: este alcătuit din semivocala o, vocala a şi semivocala i.

     

    √ Un răspuns mai complet poate fi următorul.

     

    Pentru a înţelege noţiunea de semivocală, este important să putem defini şi să cunoaştem caracteristicile următoarelor fenomene fonetice:

    vocală (sunet al vorbirii la a cărui articulare aerul iese liber, fără să întâlnească niciun obstacol),

    consoană (sunet al vorbirii format din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea sau prin strâmtoarea acestuia),

    silabă (grup de sunete pronunțate printr-un singur efort expirator, adică printr-o singură deschidere a gurii),

    diftong (grup de două sunete – vocală și semivocală – care se pronunță în aceeași silabă),

    triftong (grup de trei sunete diferite – o vocală și două semivocale – care formează o singură silabă),

    accent (pronunțare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt).

     

    Lingviştii sunt de părere că semivocalele sunt nişte sunete care se aseamănă atât cu vocalele, cât şi cu consoanele.

    Ele se aseamănă cu vocalele după felul în care sunt rostite. Se deosebesc de acestea printr-o durată mai scurtă şi printr-o intensitate mai redusă. Din această cauză ele nu pot alcătui singure silabe şi nu sunt niciodată accentuate.

    Din punct de vedere funcţional, ele se aseamănă cu consoanele: la fel ca şi acestea, nu pot forma singure silabe. Pentru aceasta ele au nevoie de suportul unei vocale.

    Deci semivocalele sunt sunete vocalice mai scurte, care se rostesc doar împreună cu o vocală plină sau împreună cu o vocală şi o altă semivocală. Împreună cu acestea ele constituie diftongi sau triftongi.

    Uneori, se mai spune că semivocalele sunt nişte sunete intermediare între vocale şi consoane, având însuşiri comune amândurora.

     

     

    Înapoi                           Cuprins                         Înainte