Limba română - Relaţiile dintre cuvinte
Limba română
Vineri, 2016-12-09, 8:14 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 11
Vizitatori: 11
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Înapoi                                   Cuprins                                 Înainte

     

    Relaţiile dintre cuvinte şi categoriile semantice

     Între cuvintele din limbă se pot stabili următoarele tipuri de raporturi semantice: sinonimia, antonimia, omonimia şi paronimia.

     

    Sinonimia

    Sinonimia este relaţia dintre cuvintele diferite ca formă, dar apropiate sau identice ca sens. Cuvintele între care se stabilesc asemenea relaţii se numesc sinonime. Cuvintele cu forme diferite, dar cu înţeles identic formează serii sinonimice constituite din două sau mai multe unităţi:

    – substantive sinonime: bucurie = veselie; cale = drum; generozitate = mărinimie; glas = voce; timp = vreme; geamantan = valiză; inimă = cord; zăpadă = nea = omăt; noroi = glod = tină; curte = ogradă = ocol = bătătură;

    – adjective sinonime: etern = veşnic; sur = cărunt; mâhnit = trist = amărât;

    – verbe sinonime: a fura = a şterpeli; a se opri = a poposi; a vesti = a anunţa = a înştiinţa; a strica = a deteriora = a defecta;

    – adverbe sinonime: alene = agale.

     

    Antonimia

    Antonimia este relaţia stabilită între cuvintele cu sens contrar. Cuvintele între care există asemenea relaţii se numesc sinonime. De regulă, antonimele formează perechi şi aparţin aceleiaşi părţi de vorbire:

    – substantive antonime: pace / război; întuneric / lumină; adevăr / minciună; prieten / duşman; succes / eşec; bunătate / răutate; tinereţe / bătrâneţe; interes / dezinteres;

    – adjective antonime: mare / mic; tânăr / bătrân; harnic / leneş; frumos / urât; zgârcit / risipitor; agreabil / dezagreabil; drept / nedrept;

    – verbe antonime: a aduna / a risipi; a pleca / a veni; a construi / a dărâma; a râde / a plânge; a înarma / a dezarma;

    – adverbe antonime: bine / rău; aici / acolo; sus / jos; devreme / târziu; repede / încet; aproape / departe;

    – pronume antonime: tot / nimic.

     

    Omonimia

    Omonimia este relaţia stabilită între cuvintele care se pronunţă la fel, care însă au sensuri diferite. Omonimia priveşte exprimarea unor sensuri complet diferite prin forme identice. Cuvintele între care se stabileşte o asemenea relaţie se numeşte omonimie. Exemple:

    lac1 (apă stătătoare) – lac2 (soluţie de răşini folosită pentru protejarea suprafeţei unor obiecte);

    bancă1 (scaun lung pentru mai multe persoane) – bancă2 (instituţie financiară);

    broască1 (animal fără coadă cu picioarele de dinapoi adaptate pentru sărit) – broască2 (mecanism montat la uşi servind la încuierea lor).

     

    Paronimia

    Paronimia constă în apropierea formală a unor cuvinte care au sensuri diferite. Paronimele sunt nişte cuvinte cu sensuri diferite, fiind insuficient diferenţiate din punct de vedere formal. Paronimele formează serii alcătuite, de cele mai multe ori, din două elemente:

    complement (ceea ce se adaugă pentru a întregi ceva; partea secundară de propoziţie care determină un verb, un adjectiv sau un adverb) – compliment (cuvânt de laudă, de măgulire; la pl. salutări);

    campanie (1. totalitatea operaţiunilor militare efectuate într-un anumit timp, în vederea atingerii unui scop strategic; 2. acţiune organizată pentru realizarea unor sarcini) – companie (1. însoţire, tovărăşie. 2. grup de persoane care-şi petrec timpul, care se distrează împreună);

    orar (adj. privitor la ore, care arată orele; subst. programul unei activităţi împărţit pe ore; program săptămânal pe baza căruia se desfăşoară activitatea didactică în şcoli şi în facultăţi) – oral (adj. care se transmite prin viu grai).

    familiar (simplu, fără pretenţii, bine cunoscut, obişnuit) – familial (privitor la familie, care aparţine la familie);

    a evolua „a se dezvolta, a se transforma" – a evalua „a preţui, a aprecia, a estima";

    a enerva „a face să-şi piardă sau a-şi pierde calmul" – a inerva „a forma reţeaua de nervi a unui organ, a unui ţesut";

    Deşi sunt apropiate sub aspectul formei, paronimele se folosesc în contexte diferite şi, în mod normal, substituirea lor nu se admite.

     

     

    Stratificarea lexicului

     

    după sensul lexical al cuvintelor

    după relaţiile stabilite între sensul şi forma cuvintelor

    după importanţa comunicativă a cuvintelor

    după provenienţă

    1) cuvinte monosemantice

    2) cuvinte polisemantice

    1) sinonime

    2) antonime

    3) omonime

    4) paronime

    1) fondul lexical principal

    2) masa vocabularului

    1) cuvinte moştenite din latină

    2) cuvinte formate pe terenul limbii române

    3) cuvinte împrumutate din alte limbi

     

     

    a) arhaisme

    b) neologisme

    c) termenii ştiinţifici şi tehnici

    d) regionalisme

    e) cuvinte de argou şi de jargon

     

    Înapoi                                   Cuprins                                 Înainte