Limba română - Raporturile exprimate de conjuncţii
Limba română
Duminică, 2016-12-11, 9:05 AM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 20
Vizitatori: 20
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  •  

    Înapoi                           Cuprins                         Înainte

     

    Raporturile exprimate de conjuncţiile subordonatoare

     1. Conjuncţiile subordonatoare exprimă diverse raporturi de subordonare şi pot introduce atât subordonate necircumstanţiale, cât şi subordonate circumstanţiale.

    2. Subordonatele necircumstanţiale sunt introduse cu ajutorul conjuncţiilor: ca … să, că, dacă, de, să şi pot fi de următoarele feluri:

    ● o propoziţie subiectivă: Rămânea se facă haiduci… (Camil Petrescu). mai supravieţuiseră potopului de catran, rămânea o minune vrednică de mirare. (Cezar Petrescu)

    ● o propoziţie predicativă: Scăparea mea a fost a început războiul. (I. Agârbiceanu )

    ● o propoziţie atributivă: Teama se rătăcise îi îngheţă sângele în vine. (Em. Gârleanu)

    ● o propoziţie completivă directă: Biata mamă a crezut înnebuneşte de bucurie. (Camil Petrescu)

    ● o propoziţie completivă indirectă: Eram sigur vrea să mă prăpădească. (L. Rebreanu)

    ● o propoziţie completivă de relaţie: dacă, de Să verificăm rezultatele, dacă sunt corecte.

    ● o propoziţie completivă de opoziţie: când, dacă, unde Dacă până mai ieri a fost bine şi cald, astăzi bate vântul şi e frig.

    3. Propoziţiile subordonate circumstanţiale care pot fi introduse cu ajutorul conjuncţiilor sunt de următoarele feluri:

    – de mod: precum, parcă: Toată ziua de sâmbătă îşi ascunse mânia parcă nici n-ar bănui nimica-n lume. (L. Rebreanu)

    – de cauză: că, căci, cum, dacă, deoarece, fiindcă, întrucât, când, undeEra mare nevoie de ploaie la porumb, căci nu mai plouase de la mijlocul lui iulie. (Camil Petrescu). Cum erau grăbiţi să-şi astâmpere foamea, nu mă luară în seamă. (Z. Stancu)

    – de scop: ca să, de, săTrec de trei ori pe zi, văd cum stau lucrurile. (Cezar Petrescu)

    – de consecinţă: ca să, că, de, de să, încât, încât să, săIzbitura a fost atât de puternică, încât turcii s-au împrăştiat odată cu lăsarea nopţii, lăsând prin vâlcelele din jos de sat alte câteva sute de morţi… (Camil Petrescu)

    – de condiţie: dacă, de, săDacă ai fi tu acasă, am avea şi noi un sprijin. (L. Rebreanu)

    – de concesie: dacă, de, deşi, săDeşi e înalt, cerul e întreg acoperit de nori ca de plumb. (Camil Petrescu)

     

    Locuţiunile conjuncţionale

     1. Locuţiunea conjuncţională este un grup de cuvinte care are valoarea unei conjuncţii. În structura locuţiunilor conjuncţionale intră, în mod obligatoriu, una sau mai multe conjuncţii sau un cuvânt cu rol conjunctiv (pronume sau adverb relativ) şi o altă parte de vorbire (substantiv, adverb).

     

    Clasificarea locuţiunilor conjuncţionale

    2. Clasificarea locuţiunilor conjuncţionale este paralelă cu clasificarea conjuncţiilor. Spre deosebire de acestea însă, majoritatea locuţiunilor conjuncţionale sunt specializate pentru exprimarea unui singur raport sintactic.

    După valorile exprimate, locuţiunile conjuncţionale se împart în următoarele clase:

    a) Locuţiuni conjuncţionale coordonatoare: ci şi, cât şi, cum şi, dar şi, precum şi, şi cu, numai că, prin urmare.

    b) Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare. După tipul raportului sintactic pe care îl marchează, acestea sunt de mai multe feluri:

    Locuţiunile conjuncţionale subordonatoare:

    ● de timp

    (mai) înainte (ca) să, până să, până ce, până când, pentru când, în timp ce, în vreme ce, în moment ce, pe când, câtă vreme, cât timp, (ori) de câte ori, pe măsură ce, după ce, imediat ce, (de) îndată ce, de cum, de când, de pe când;

    ● de mod

    astfel cum, după cum, atât cât, după cât, pe cât, cu cât, fără să, fără ca să, ca şi cum, ca şi când, aşa cum, decât să, pe măsură ce;

    ● de cauză

    din cauză că, din pricină că, pentru că, dat fiind că, de vreme ce, câtă vreme, din moment ce, odată ce;

    ● de condiţie

    în caz că;

    ● de scop

    pentru ca (…) ;

    ● de consecinţă

    încât să, aşa încât, pentru ca (…) ;

    ● de concesie

    cu toate că, chit că, fără (ca) să, măcar că, măcar să, măcar de, chiar dacă, chiar de, chiar să, nici dacă, nici de, nici să, indiferent dacă;

    ● de relaţie

    cât priveşte, în ce priveşte;

    ● de opoziţie

    în loc să;

    ● cumulative

    după ce (), pe lângă că, (în) afară că, plus că;

    ● de excepţie

    (în) afară că, decât că, decât să, afară numai că;

     

    Înapoi                           Cuprins                         Înainte