Limba română - Rad
Limba română
Vineri, 2016-12-09, 6:21 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 9
Vizitatori: 9
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  •  

    Radical Vezi Rădăcină.

    Rădăcina

    Elementul neanalizabil din punct de vedere morfologic comun mai multor forme flexionare ale aceluiaşi cuvânt (în cazul cuvintelor flexibile) sau mai multor cuvinte care alcătuiesc o familie de cuvinte (în cazul cuvintelor formate prin derivare). Este elementul de bază în structura morfematică a cuvântului, care poartă sensul lexical în mai multe forme flexionare ale cuvântului. Este componentul lexical al formei cuvântului.

    Rădăcina este baza de la care se alcătuiesc cu ajutorul sufixelor gramaticale şi al desinenţelor formele flexionare ale unui cuvânt sau de la care se obţin prin derivare cu afixe lexicale cuvinte noi. De exemplu, în formele verbului merge (merg, mergi, merge, mergeam, mergeaţi, mergeau...) rădăcina este merg-. Pentru cuvintele din familia lexicală a cuvântului pădure (pădurice, pădurar, păduros, a împăduri, a despăduri) rădăcina este pădur-.

    Fiind elementul comun al mai multor forme flexionare ale aceluiaşi cuvânt, rădăcina reprezintă partea constantă a cuvântului, prezentă în diferitele forme ale paradigmei lui. Ca element de expresie esenţial al cuvântului, rădăcina are rolul de a asigura unitatea cuvântului.

    Reduplicare

    Procedeu secundar de formare a unui cuvânt prin repetarea unei silabe: bobo „bomboane”. Prin acelaşi procedeu s-au format şi unele nume proprii: Gigi, Mimi, Lili.

    Regionalism

    Într-un sens mai larg, prin regionalism se înţelege un fapt de limbă (pronunţare, cuvânt, expresie, locuţiune, formă flexionară sau construcţie sintactică) caracteristic unui subdialect sau unui grai. În acest caz, regionalismele pot fi de trei tipuri: lexicale, fonetice şi gramaticale.

    Regionalismele lexicale sunt cuvintele cu o răspândire geografică limitată. Spre deosebire de elementele limbii literare, care nu cunosc restricţii în privinţa ariei de răspândire, regionalismele sunt cunoscute de vorbitorii unei anumite arii lingvistice. De regulă, cuvintele regionale au în limba literară un echivalent, de exemplu, cuvântului curechi specific graiului moldovean îi corespunde în limba literară cuvântul varză.

    Vocabularul regional (dialectal) e constituit din cuvinte întrebuinţate în anumite zone geografice: regionalisme din Moldova: agud, bojdeucă, bortă, buhai, chelbos, cori, curechi, ciubotă, harbuz, hulub, ogheal, ogradă, oleacă, păpuşoi, pântece, perjă, a pişca, posmagi, prichici, povidlă, sudoare, şleah, ţintirim, zămos; regionalisme din Muntenia: buduroi, ciurdă, conci, dadă, deliu, fişteică, ghioroc, groştei, măgăoaie, năvleg, pehlivan, sileav, a se şurupi, teci; regionalisme din Ardeal: ai (usturoi), bai, birău, bolund, cătană, ceacău, cucuruz, duhan, făgădău, iugăr, laibăr, lepedeu, papistaş, pălincă, sămădău; regionalisme din Oltenia: blană (scândură), brabete, juvete, lubeniţă, muică, ţest; regionalisme din Banat: căsap, colar, farbă, foale, golumb, iorgan, a pişcura; regionalisme din Crişana: brâncă, ciont, cotătoare, a piţiga, poplon, şogor, temeteu; regionalisme din Maramureş: cătilin, clop, cocon, horincă, străfin.