Limba română - Propoziţii neizolate
Limba română
Duminică, 2016-12-11, 9:04 AM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 21
Vizitatori: 21
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Înapoi                           Cuprins                         Înainte


    4. Propoziţii subordonate care nu se despart prin virgulă de regenta lor

    Nu se despart, de obicei, prin virgulă următoarele tipuri de propoziţii subordonate:

    1) propoziţia subiectivă:

    Cine cade din carul vieţii e pierdut.   (L. Rebreanu)

    E copilărie să clădeşti ceva pe vorbe.   (L. Rebreanu)

    Excepţii. Virgula, în cazul propoziţiei subiective, este posibilă:

    a) când subiectiva este reluată printr-un pronume în regentă:

    Cine ţi-a vârât în cap una ca asta, acela încă-i unul.   (I. Creangă)

    Cum o spunea, asta era uimitor.   (M. Preda)

    b) când acest semn de punctuaţie apare ca mijloc de dezambiguizare:

    Cât va fi dormit aşa, nu se ştie.   (N. Gane)

    Cine cântă, necazurile şi le sperie.   (Folclor)

    Cine vrea miezul, să spargă nuca.   (Folclor)

    c) când între subiectivă şi regenta ei este intercalată o parte de propoziţie izolată din ambele părţi:

    Se vădeşte şi acum ca totdeauna, hatmane, că binele n-are niciodată răsplată.   (M. Sadoveanu)

    Ceea ce am terfelit eu pentru o scârbă de hârtiuţă, onoarea de ofiţer, ai ridicat de jos dumneata, cu preţul vieţii. (V. Voiculescu)

    2) propoziţia predicativă:

    Primul gând mi-a fost să vestesc poliţia.   (V. Eftimiu)

    O comoară e a cui o găseşte.   (Cezar Petrescu)

    3) propoziţia predicativă suplimentară:

    Privea pieziş şi cu ură pe om cum se duce.   (M. Sadoveanu)

    4) propoziţia completivă de agent:

    Vei fi ajutat de cei care îţi sunt prieteni.

    Fata tăcu, oarecum înfricoşată de câte a spus.   (I. Agârbiceanu)

    5) propoziţia circumstanţială instrumentală:

    Harap Alb … nu se lăsă până ce nu găseşte un buştihan putregăios, îl scobeşte cu ce se poate şi-i face urdiniş.   (I. Creangă)

    Fiecare cu ce poate să-şi ajute ţara lui.   (Folclor)

    6) propoziţia circumstanţială sociativă:

    Trăieşte acum cu cine îi este drag.

    Peste puţin, uşa se deschise şi jupâneasa Zamfira intră cu ceea ce s-ar putea numi tacâmuri.   (C. Hogaş)

    Înapoi                           Cuprins                         Înainte