Limba română - Propoziţii izolate în funcţie de importanţa lor
Limba română
Vineri, 2016-12-09, 6:20 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 8
Vizitatori: 8
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Înapoi                           Cuprins                         Înainte

     

    2. Propoziţii subordonate care se despart în funcţie de importanţa lor pentru comunicare şi în funcţie de gradul de legătură cu regenta

      1  Se despart prin virgulă de regenta lor, când au valoare explicativă, deci când nu sunt esenţiale pentru comunicare, următoarele tipuri de subordonate:

    a) propoziţia atributivă explicativă:

    A fost odată un împărat bătrân, care avea o singură fată.   (V. Eftimiu)

    Era o poveste înfricoşată, de care nu-mi mai aduc aminte.   (M. Sadoveanu)

    După legile scrise, de care se ţine seama în judecăţile de azi, n-am niciun drept.   (Z. Stancu)

    b) propoziţia circumstanţială de mod:

    Furnicile s-au mistuit, de parcă n-ar fi fost de când lumea.   (I. Creangă)

    Un tunet sfâşie liniştea, cum ai sfâşia o draperie. (O. Paler)

    Ne uităm unii la alţii, cum se uită vecinii, în faţa casei, unii la alţii, peste drum. (Camil Petrescu)

    c) propoziţia circumstanţială de cauză:

    Grăbim iar pasul, căci soarele a început să urce.   (Camil Petrescu)

    Trebuie să fii vesel, căci ai avut izbândă.   (M. Sadoveanu)

    Mă plictisesc, fiindcă n-am de lucru.   (Cezar Petrescu)

    d) propoziţia circumstanţială de scop:

    Deschise ochii, să se convingă.   (L. Rebreanu)

    Ca să ardă şoarecii, nu da foc morii.   (Folclor)

    Vă dau timp până mâine, să vă gândiţi mai bine.   (Camil Petrescu)

    e) propoziţia circumstanţială condiţională:

    Omul n-are rost pe lume, dacă nu-i stăpân de veci pe vizuina lui.   (Cezar Petrescu)

    Dacă i s-ar fi potrivit însă lui, ar fi rămas flămânzi.   (Cezar Petrescu)

    Dacă ai fi tu acasă, am avea şi noi un sprijin.   (L. Rebreanu)

    f) propoziţia circumstanţială de relaţie:

    În ceea ce priveşte virtutea lui, e ipocrizie curată.   (Camil Petrescu)

    g) propoziţia circumstanţială de excepţie:

    Nici măcar un strop de apă, afară numai când plouă!   (V. Eftimiu)

    Nu s-a întâmplat nimica, fără decât a ars moara.   (M. Sadoveanu)

     2  Toate aceste tipuri de propoziţii nu se izolează prin virgulă când conţinutul lor este important pentru comunicare:

    a) propoziţia atributivă determinativă:

    Rău e când ai de-a face cu oameni care se tem şi de umbra lor.   (I. Creangă)

    Teama că se rătăcise îi îngheţă sângele în vine.   (Em. Gârleanu)

    b) propoziţia circumstanţială de mod:

    Îndată iese de sub tufă şi se lungeşte în mijlocul drumului ca şi cum ar fi moartă.   (I. Creangă)

    Fiecare să doarmă cum îşi aşterne.   (L. Rebreanu)

    c) propoziţia circumstanţială de cauză:

    Îl ustură inima că nu poate scăpa de nehotărâre.   (L. Rebreanu)

    Atunci împăratul Verde şi fetele sale au rămas încremeniţi de ceea ce au auzit.   (I. Creangă)

    e) propoziţia circumstanţială de scop:

    Am intrat în oaste ca să lupt împotriva voastră!   (V. Eftimiu)

    Se uită în toate părţile să găsească un adăpost.   (Em. Gârleanu)

    f) propoziţia circumstanţială condiţională:

    Ce-ar fi omul dacă nu l-ar ajuta nădejdea în viaţă?   (L. Rebreanu)

    Calea e mai scurtă dacă vii peste câmp.   (Z. Stancu)

    g) propoziţia circumstanţială de relaţie:

    Asta putea fi adevărat în ceea ce privea pe copii lui Moromete.   (M. Preda)

    h) propoziţia circumstanţială de excepţie:

    Nimic altceva n-au făcut decât să stea.   (M. Preda)

    Altă treabă n-ai decât să stai pe capul domnului locotenent?   (L. Rebreanu)

     


    Înapoi                           Cuprins                         Înainte