Limba română - Propoziţii coordonate juxtapuse
Limba română
Duminică, 2016-12-11, 9:06 AM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 21
Vizitatori: 21
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Înapoi                           Cuprins                         Înainte


    FRAZA

    VIII. Semnele de punctuaţie folosite în fraza formată prin coordonare

    Virgula în fraza formată prin coordonare

    1. Propoziţii coordonate juxtapuse

    Se despart prin virgulă propoziţiile coordonate juxtapuse (principale sau subordonate):

     1  în coordonarea copulativă:

    a) propoziţii principale coordonate:

    Vâsleam rar, luntrea luneca uşor.   (Em. Gârleanu)

    Trecură zile, trecură săptămâni, trecură luni.   (V. Eftimiu)

    E muncitor, e harnic, e stăruitor, e isteţ.   (L. Rebreanu)

    b) propoziţii subiective coordonate:

    Îi venea să se ducă la casa cu nuntaşi, să-i puie foc, să le strice petrecerea.   (V. Eftimiu)

    Ce i-o fi spus, ce l-a învăţat, cum l-a descântat, nu se ştie.   (V. Voiculescu)

    c) propoziţii predicative coordonate:

    Rostul lui e deci să întoarcă oile rătăcite, să răspândească graiul românesc, să întărească mândria naţională a celor şovăitori.   (L. Rebreanu)

    d) propoziţii predicative suplimentare coordonate:

    Auzi pe Ilona cum aşază sticluţa pe masă, cum şterge linguriţa, cum păşeşte în vârful picioarelor şi se lasă pe scaunul ei de la picioarele patului.   (L. Rebreanu)

    e) propoziţii atributive coordonate:

    Ce-ar fi pământul fără de omul care să-l vadă, să-l iubească, să-l măsoare, să-l înconjoare?...   (L. Rebreanu)

    f) propoziţii completive directe coordonate:

    I-am răspuns că nu ştiu, că nu m-am gândit la asta.   (Camil Petrescu)

    Fiecare tânăr râvneşte ceva în viaţă, vrea să urce cât mai sus, să se întreacă pe sine însuşi, să întreacă pe alţii.   (V. Eftimiu)

    g) propoziţii completive indirecte coordonate:

    Dar cine-mi ajută mie să lucrez răzăşia, să samăn, să culeg?   (M. Sadoveanu)

    h) propoziţii circumstanţiale coordonate:

    Toţi tâlharii se apără cu nu ştiu, n-am văzut, n-am auzit.   (Z. Stancu)

    De-l munceşte dorul, de-l cuprinde veselia, de-l minunează vreo faptă măreaţă, el îşi cântă durerile şi mulţumirile.   (V. Alecsandri)

    Ziua trecea fără s-o simtă, fără s-o măsoare.   (L. Demetrius)

     2  în coordonarea adversativă:

    a) propoziţii principale coordonate:

    Cuvântul e ceva viu, nu e un sunet.   (G. Ibrăileanu)

    Nu vorbeşte, strigă, clocotind de mânie.   (Camil Petrescu)

    b) propoziţii subordonate coordonate:

    Dumnezeu ne-a lăsat darurile vieţii ca să ne bucurăm de ele, nu ca să le dispreţuim.   (O. Paler)

    Eu vând moşia, ca să iau bani în schimb, nu ca să fac pomană altora.   (L. Rebreanu)


    Înapoi                           Cuprins                         Înainte