Limba română - Pronumele posesiv
Limba română
Duminică, 2016-12-11, 9:06 AM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 19
Vizitatori: 19
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Înapoi                           Cuprins                         Înainte

     

    Pronumele posesiv

     1. Pronumele posesiv înlocuieşte numele unui obiect sau numele unor obiecte care se află într-un raport de posesie unul faţă de altul. El poate fi întrebuinţat:

    ● cu valoare relativă (când substituie numai numele posesorului);

    ● cu valoare absolută (când substituie atât numele obiectului posedat, cât şi numele posesorului):

    Caietul meu s-a găsit, iar al tău nu se vede nicăieri.

    meu – înlocuieşte numai numele posesorului (= care îmi aparţine mie);

    al tău – înlocuieşte atât numele obiectului posedat, cât şi numele posesorului (= caietul care îţi aparţine ţie).

    2. Pronumele posesiv are următoarele forme:

     

    Posesorul

    Persoana

    Obiectul posedat

    un obiect posedat

    mai multe obiecte posedate

    masculin

    feminin

    masculin

    feminin

    un singur

    posesor

    I

    II

    III

    (al) meu

    (al) tău

    (al) său

    (al) lui

    (al) ei

    (a) mea

    (a) ta

    (a) sa

    (a) lui

    (a) ei

    (ai) mei

    (ai) tăi

    (ai) săi

    (ai) lui

    (ai) ei

    (ale) mele

    (ale) tale

    (ale) sale

    (ale) lui

    (ale) ei

    mai mulţi

    posesori

    I

    II

    III

    (al) nostru

    (al) vostru

    (al) lor

    (a) noastră

    (a) voastră

    (a) lor

    (ai) noştri

    (ai) voştri

    (ai) lor

    (ale) noastre

    (ale) voastre

    (ale) lor

     

    3. La pers. 3 sg., alături de formele pronumelui posesiv (al său, a sa, ai săi, ale sale), se folosesc şi formele de genitiv singular ale pronumelui personal propriu-zis (al, a, ai, ale lui; al, a, ai, ale ei).

    4. Pentru pers. 3 pl., în locul pronumelui posesiv, care nu are forme proprii, se întrebuinţează forma de genitiv plural a pronumelui personal (al, a, ai, ale lor).

    5. Fiind folosit cu valoare absolută, pronumele posesiv este totdeauna precedat de articolul posesiv (al, a, ai, ale).

    6. Cu valoare relativă, funcţionând ca determinant al unui substantiv, pronumele posesiv poate apărea fie fără articolul posesiv (caietul meu), fie însoţit de acest articol (un caiet al meu, acest caiet al meu, caietul cel nou al meu).

    7. La feminin singular pronumele posesiv are două forme cazuale:

    ● una pentru nominativ-acuzativ (mea, ta, sa, noastră, voastră):

    Teatrul nostru naţional şi literatura noastră dramatică au ajuns într-o stare proastă, domnule, foarte proastă… (I. L. Caragiale)

    ● alta pentru genitiv-dativ, omonimă cu forma de plural (mele, tale, sale, noastre, voastre):

    Nu-i neapărată nevoie ca băiatul să ştie cu de-amănuntul istoria mamei sale. (G. Călinescu)

     


    Singular

    Plural

    N.A.

    G.D.

    sora mea

    surorii mele

    surorile mele

    surorilor mele

     

    Înapoi                           Cuprins                         Înainte