Limba română - Pronumele
Limba română Sâmbătă, 2014-11-22, 4:02 PM
Bine aţi venit Vizitator | RSS

Înapoi                           Cuprins                         Înainte


Pronumele

 Caracteristică generală

 1. Pronumele este partea de vorbire care substituie un substantiv, un adjectiv sau chiar un fragment de text.

A venit bunicul. El ţi-a adus un cadou frumos.

În textul dat pronumele el ne ajută să desemnăm aceeaşi persoană fără ca să repetăm cuvântul bunicul şi, în acelaşi timp, asigură coeziunea dintre cele două enunţuri.

Ca şi substantivul, pronumele indică o fiinţă sau un lucru. Se deosebeşte însă de substantiv prin faptul că el numai indică fiinţa sau lucrul, dar nu exprimă şi calităţile lor, deci nu le defineşte.

2. În plan semantic, pronumele are un sens foarte general: el nu conţine niciun fel de informaţii privind fiinţa sau lucrul desemnat. După cum vedem, în cel de al doilea enunţ pronumele el indică o fiinţă. În alt context, acelaşi pronume poate fi folosit pentru a desemna un cal, un arbore, un râu etc.

3. Din punct de vedere morfologic, pronumele este o parte de vorbire flexibilă care se declină. Flexiunea pronumelui exprima categoriile de caz, gen, număr şi persoană. Trebuie avut în vedere că există o serie de pronume invariabile în raport cu genul, numărul sau chiar persoana.

4. După sens şi anumite trăsături gramaticale, se disting nouă feluri de pronume, care, în funcţie de capacitatea lor de a-şi schimba forma în raport cu persoana, se împart în următoarele două clase:

 

a. Pronume cu flexiune de persoană:

b. Pronume fără flexiune de persoană:


● personale: eu, tu, el, ea…

● reflexive: sie, îşi, sine, se…

● de întărire: însumi, însuţi, însuşi…

● posesive: meu, tău, său…

● demonstrative: acesta, aceasta…

● interogative: care, cine, ce…

● relative: care, cine, ce…

● nehotărâte: unul, altul, fiecare, cineva, ceva…

● negative: nimeni, nimic…

 

Pronumele propriu-zise şi adjectivele pronominale

 În ceea ce priveşte comportamentul lor, cuvintele din această clasă pot fi:

pronume propriu-zise sau pronume cu valoare substantivală (când ţin locul unui substantiv);

adjective pronominale(când însoţesc şi determină un substantiv).

 

Comparaţi:        Băiatul acesta este prietenul meu. → Acesta este prietenul meu.

         Caietul meu e în geantă. → Al meu e în geantă.

 

Din acest punct de vedere, clasa pronumelui cuprinde următoarele trei tipuri de cuvinte:

a) cuvinte care pot funcţiona atât ca pronume propriu-zise, cât şi ca adjective pronominale (toate pronumele posesive, demonstrative, relative; cele mai multe pronume nehotărâte, interogative şi negative): Ai noştri / sportivii noştri au învins. Aceasta / cartea aceasta e a mea. Unii / unii elevi au note bune. Care / care costum îţi place? Niciunul / niciun elev nu lipseşte.

b) cuvinte care se utilizează numai cu valoare substantivală (pronumele personale, reflexive, unele pronume relative, interogative şi negative): El a plecat. Cine este el? Nimeni nu-l poate opri.

c) cuvinte care se folosesc numai ca adjective pronominale (adjectivele pronominale de întărire, unele pronume nehotărâte): Eu însumi am fost acolo. Aşa e orice om.

 

Înapoi                           Cuprins                         Înainte

 

Meniu site

Calendar
«  Noiembrie 2014  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
     12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Prietenii site-ului
  • Creaţi un website gratuit
  • Desktop Online
  • Jocuri Online Gratuite
  • Tutoriale Video
  • Toate Tag-urile HTML
  • Kit-uri de Navigator

  • Căutare

    Arhiva materialelor

    Statistici

    Copyright MyCorp © 2014Găzduire site uCoz