Limba română - Pro2
Limba română
Duminică, 2016-12-11, 9:04 AM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 21
Vizitatori: 21
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  •  

    Pronume interogativ

    Pronumele care substituie, în propoziţii interogative parţiale, cuvântul aşteptat ca răspuns. Pronumele interogative sunt: cine?, ce?, care?, cât?, al câtelea?

    În general, pronumele interogative îşi schimbă forma după gen, număr şi caz, existând însă deosebiri în funcţie de categoriile gramaticale admise de fiecare dintre aceste pronume. Astfel, pronumele interogative cine şi ce îşi schimbă forma numai după caz: N. cine, ce, G. al cui, a cui, ai cui, ale cui, D. cui, A. pe cine, ce. Pronumele interogativ care este variabil în raport cu genul numărul şi cazul, având însă la N.A. o formă invariabilă pentru ambele genuri şi numere: N.A. care, G.D. m., sg. cărui / căruia, pl. căror / cărora, f., sg. cărei / căreia, pl. căror / cărora. Pronumele interogativ cât îşi schimbă forma după gen, număr şi caz: N.A., sg., m. cât, f. câtă, pl., m. câţi, f. câte, G.D. m., f., pl. câtor / câtora. Pronumele interogativ al câtelea este variabil numai după gen: masculin – al câtelea; feminin – a câta. În categoria interogativelor intră şi locuţiunea adjectivală interogativă ce fel de…?, care este invariabilă: Ce fel de cărţi sunt acestea?

    Pronumele cine se referă la persoane, uneori şi la fiinţe sau lucruri: Cine este el?; Cine ţi-a spus? Pronumele ce se referă la lucruri sau noţiuni abstracte: Ce ai adus?; Ce s-a întâmplat? Cu pronumele care se întreabă şi despre fiinţe, şi despre lucruri: Pe masă sunt două cărţi. Care (dintre ele) este cartea ta? Pronumele cât se referă la cantităţi, iar cu ajutorul pronumelui al câtelea se întreabă despre ordinea obiectelor la numărare: Câţi lipsesc? Al câtelea eşti pe listă? Persoanele identificate cu ajutorul pronumelui cine şi obiectele identificate cu ajutorul pronumelui ce sunt total necunoscute vorbitorului: Cine a scris acest articol? Ce mi-ai adus? Pronumele care este întrebuinţat când persoanele sau obiectele despre care se întreabă sunt parţial cunoscute: Acolo erau doi băieţi. Care dintre ei este prietenul tău?

    Cât priveşte valoarea cu care se întrebuinţează, pronumele interogative se împart în următoarele categorii: ● cuvinte folosite numai cu valoare pronominală: cine: Cine m-a căutat?; ● cuvinte care pot avea atât valoare pronominală, cât şi valoare adjectivală: ce, care, cât şi al câtelea: Ce (carte) citeşti?; Care (tablou) îţi place?; Câţi (oaspeţi) au sosit? Al câtelea (tren) a trecut?; ● cuvinte care au numai valoare adjectivală: locuţiunea ce fel de…: Ce fel de ciuperci sunt acestea?

    Pronume negativ

    Pronumele care exprimă inexistenţa obiectului. După structură, pronumele negative sunt de două feluri: ● pronume simple: nimeni, nimic; ● pronume compuse: niciunul, niciuna.

    Din punctul de vedere al formei, pronumele negative au un comportament diferit. Pronumele nimic este invariabil. Nimeni are flexiune numai după caz: N.A. nimeni, G.D. nimănui. Niciunul este variabil după gen, număr şi caz, având forme specifice când apare ca adjectiv, rezultate din căderea elementelor finale -ul, -a. Pronumele negativ niciunul are următoarele forme: m. sg. N.A. niciunul, G.D. niciunuia, pl. N.A. niciunii, G.D. niciunora, f. sg. N.A. niciuna, G.D. niciuneia, pl., N.A. niciunele, G.D. niciunora. Formele adjectivului pronominal negativ niciun sunt: m. sg. N.A. niciun (băiat), G.D. niciunui (băiat), pl., N.A. niciunii (băieţi), G.D. niciunor (băieţi), f. sg. N.A. nicio (fată), G.D. niciunei (fete), pl. N.A. niciunele (fete), G.D. niciunor (fete).

    Nimeni se foloseşte cu referire la persoane, iar nimic, cu referire la lucruri. Nimeni şi nimic pot apărea numai ca pronume: Acolo nu era nimeni. El nu ştie nimic. Niciunul se întrebuinţează atât cu valoare pronominală, cât şi cu valoare adjectivală. Ca adjectiv este totdeauna aşezat înaintea substantivului determinat având forme diferite de ale pronumelui negativ (fără -ul şi -a final): Niciunul nu scrie. – Niciun elev nu scrie. Niciuna nu este bună. – Nicio soluţie nu este bună.

    Pronume nehotărât

    Pronumele care indică obiectul fără a transmite vreo informaţie precisă asupra lui. După structură, pronumele nehotărâte sunt de două feluri: ● pronume simple şi ● pronume compuse. Sunt simple următoarele pronume: unul, altul, atât, cutare. Pronumele nehotărâte compuse pot fi repartizate în clase după structura lor: a) fie- + pronume relativ simplu (fiecare, fiecine, fiece); b) ori- + pronume relativ simplu (oricare, oricine, orice, oricât); c) ori- + -şi- + pronume relativ simplu (orişicare, orişicine, orişice); d) oare- + pronume relativ simplu (oarecare); e) pronume relativ simplu + -va (careva, cineva, ceva, câtva); f) vre- + pronume relativ simplu (vreunul, vreuna); g) alt- + pronume relativ compus (altcineva, altceva).

    În funcţie de capacitatea lor de a-şi schimba forma după gen, număr şi caz, se disting: ● pronume nehotărâte variabile şi ● pronumele nehotărâte invariabile. După numărul de forme pe care le pot avea pentru a exprima genul, numărul şi cazul, pronumele nehotărâte variabile se împart, la rândul lor, în următoarele clase: a) pronume nehotărâte cu 8 forme: unul (una, unii, unele), vreunul (vreuna, vreunii, vreunele) altul (alta, alţii, altele) b) pronume nehotărâte cu 6 forme: atât (atâta, atâţi, atâtea), câtva (câtăva, câţiva, câteva), oricât (oricâtă, oricâţi, oricâte); c) pronume nehotărâte cu 5 forme: cutare, oricare, orişicare; d) pronume nehotărâte cu 3 forme: fiecare; e) pronume nehotărâte cu 2 forme: cineva, orişicine, altcineva, fiecine, oricine. Pronumele nehotărâte invariabile sunt: careva, ceva, altceva, oarecare, orice, orişice, fiece.

    Pronumele nehotărâte se pot întrebuinţa atât cu valoare substantivală, ţinând locul unui nume, cât şi cu valoare adjectivală când determină un nume. Din punctul de vedere al utilizării lor, pronumele nehotărâte pot fi repartizate în următoarele clase: ● forme utilizate cu valoare exclusiv pronominală: careva, cineva, fiecine, oricine, orişicine, altcineva, altceva; ● forme utilizate atât cu valoare pronominală, cât şi cu valoare adjectivală: unul, altul, vreunul, atât, câtva, ceva, fiecare, cutare, oricare, orişicare, orice, orişice, oricât; ● forme utilizate cu valoare exclusiv adjectivală: fiece, oarecare.

    În propoziţie, pronumele nehotărâte variabile preiau genul, numărul şi cazul substantivului înlocuit: Acolo erau doi oameni. Unul îmi părea cunoscut. Adjectivele pronominale nehotărâte sunt antepuse substantivului determinat acordându-se cu acesta în gen, număr şi caz: Au mai trecut şi alte zile. Unele pronume nehotărâte (oricine, oricare, orice, oricât) îndeplinesc şi funcţia de element de relaţie, introducând în cadrul frazei propoziţii subordonate: Nu vrea să plece, 1/ orice i-aş făgădui. 2/ (T. Arghezi).