Limba română - Prepoziţia
Limba română
Marţi, 2016-12-06, 8:54 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 29
Vizitatori: 28
Utilizatori: 1
prichindel

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Înapoi                           Cuprins                         Înainte

     

    Prepoziţia

     1. Prepoziţia este o parte de vorbire auxiliară care exprimă raportul sintactic de subordonare dintre cuvinte în cadrul propoziţiei.

    Prepoziţia este un instrument gramatical ce implică prezenţa a doi termeni, unul fiind un termen regent, iar celălalt subordonatul său: o pădure de stejari, casa de lângă drum, a se sfătui cu prietenii, a intra în vagon.

    2. Prepoziţia nu îndeplineşte funcţia sintactică de parte de propoziţie; ea formează însă, împreună cu părţile de vorbire pe care le introduce, unităţi sintactice ce funcţionează ca o singură parte de propoziţie: casă de piatră (prepoziţia de intră în structura unui atribut); a se apropia de râu (prepoziţia de intră în structura unui complement circumstanţial de loc).

    În calitatea lor de mijloc de realizare a raportului de subordonare în cadrul propoziţiei, prepoziţiile introduc, de cele mai dese ori, atribute sau complemente pe care le leagă de cuvintele determinate de acestea: drum de ţară, ziua de mâine, a tăia pâine cu cuţitul, a merge spre casă.

    3. Din punct de vedere morfologic, prepoziţia este o parte de vorbire neflexibilă.

     

    Clasificarea prepoziţiilor

     După structură, prepoziţiile sunt de două feluri: a) prepoziţii simple şi b) prepoziţii compuse.

    ● În categoria prepoziţiilor simple intră:

    a) prepoziţiile primare. Acestea sunt alcătuite dintr-un singur element: a, asupra, către, contra, cu, de, după, fără, în, între, întru, la, lângă, pe, pentru, peste, până, spre, sub;

    b) prepoziţiile formate prin conversiunea altor părţi de vorbire (adverbe, substantive şi participii): dedesubtul, dinaintea, dinapoia, dindărătul, înaintea, înapoia, îndărătul, înăuntrul, împrejurul, împotriva (de la adverbe); graţie, mulţumită (de la substantive); datorită (de la participiu).

    ● Prepoziţiile compuse sunt cele formate:

    a) prin contopirea a două prepoziţii primare: deasupra, despre, din, dinspre, dintre, înspre, prin, printre;

    b) prin alăturarea a două prepoziţii primare: de către, fără de, de pe, de după, de la, de lângă, de peste, pe lângă, pe sub, până la, până spre etc.

    Notă. Prin valoarea lor, se apropie de prepoziţii adverbele: ca (comparativ), cât, decât, asemenea, aidoma, conform, contrar, drept, potrivit, exclusiv şi gerunziile: excluzând, privind, vizând.

     

    Rolul şi raporturile exprimate de prepoziţii

     1. Singure, prepoziţiile nu au funcţie sintactică, dar ele formează grupuri prepoziţionale care pot îndeplini diverse funcţii sintactice în propoziţie. Prepoziţia poate intra în structura următoarelor părţi de propoziţie:

    ● atributul: Era o carte cu poze. (Cezar Petrescu)

    ● complementul: Pe copii nu-i aduce barza. (G. Călinescu)

    ● numele predicativ: Copacii sunt de cărbune. (Cezar Petrescu)

    ● elementul predicativ suplimentar: Socotea acest ceas drept o urgie trimisă de sus. (Cezar Petrescu)

    2. De cele mai multe ori, prepoziţia poate subordona unui termen regent:

    ● substantive: Şi-a construit o casă de piatră. (prepoziţia de introduce un substantiv care îndeplineşte funcţia sintactică de atribut);

    ● pronume: Nu am vorbit cu el. (prepoziţia cu introduce un complement indirect exprimat printr-un pronume);

    ● numerale: Despre cei trei s-a discutat detaliat. (prepoziţia despre introduce un numeral având funcţia sintactică de complement indirect).

    Uneori, cuvântul introdus prin prepoziţie poate fi:

    ● un adverb: Nu vreau să plec de aici. (prepoziţia de marchează funcţia de complement circumstanţial de loc a adverbului aici);

    ● un verb la infinitiv: Până a pleca, vreau să vorbesc cu voi. (prepoziţia până introduce un complement circumstanţial exprimat printr-un infinitiv);

    ● un adjectiv: Ne cunoaştem de mici. (prepoziţia de introduce un complement circumstanţial de timp exprimat printr-un adjectiv).


    Înapoi                           Cuprins                         Înainte