Limba română - Perspectivele abordare enunţ
Limba română
Duminică, 2016-12-11, 9:05 AM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 20
Vizitatori: 20
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Perspective de abordare a enunţului

     

    a) Perspectiva structurală asupra enunţului (propoziţia):

    ─ analiza enunţului se realizează ţinând cont de echivalenţa conţinutexpresie (modelul diadic al enunţului);

    în conformitate cu modelul de descriere a enunţului bazat pe corelaţia formă – sens enunţul este examinat în afara oricărui context.

     

    b) Perspectiva pragmatică asupra enunţului:

    ─ se bazează pe integrarea enunţului în actul de comunicare şi presupune

    luarea în considerare a corelaţiei semnificaţieformăcontext (modelul triadic al enunţului).

     

    Analiza enunţului din perspectivă pragmatică înglobează următoarele două aspecte:

    a) modelul intern este reprezentat de corelaţia semnificaţieformă:

    elementele enunţului ca fenomen de natură verbală sunt antrenate în anumite relaţii interne,

    b) modelul extern are la bază corelaţia semnificaţie – context:

    elementele de semnificaţie ale enunţului sunt implicate într-o serie de relaţii externe cu ansamblul factorilor de natură extraverbală, care constituie universul de discurs.

     

    ─ În felul acesta, latura de conţinut a enunţului (informaţiile codificate în structura pragmasemantică a enunţului) este examinată:

    a) atât în relaţie cu mijloacele de expresie,

    b) cât şi prin corelarea cu elementele actului comunicativ, mai exact, în relaţie cu informaţiile care derivă din contextul situaţional al comunicării.

     

    Factorii extraverbali implicaţi de actul de enunţare în funcţie de care se structurează semnificatul global al enunţului sunt:

    a) evenimentul din realitate desemnat de enunţ;

    b) contextul comunicativ în care se produce enunţul,

    c) acţiunea realizată prin rostirea enunţului.

     

    Consecinţele abordării enunţului din perspectivă pragmatică:

    ─ Raportat la elementele contextului de enunţare, semnificatul global (structura pragmasemantică) al enunţului:

    ─ reprezintă o entitate organizată prin suprapunerea anumitor straturi de semnificaţie.

     

    Atunci când sunt luate în considerare relaţiile enunţului cu:

    a. contextul în care funcţionează,

    ─ enunţul se prezintă ca o unitate comunicativă utilizată în cadrul unei situaţii de comunicare în vederea transmiterii unei informaţii de la locutor către interlocutor,

    b. acţiunea realizată:

    ─ mijloc de realizare a anumitor intenţii (enunţul folosit ca instrument de realizare a anumitor acţiuni prin care se urmăreşte schimbarea realităţii).

     

    Principiile de analiză a laturii de conţinut a enunţului

    ─ Organizarea semantico-pragmatică a enunţului se bazează pe următoarele două principii:

    1. Principiul constituirii conţinutului semantic al enunţului prin raportare la evenimentul din realitate şi la componentele actului de comunicare;

    2. Principiul organizării conţinutului semantic al enunţului pe mai multe niveluri (principiul stratificării).

     

    Definiţia enunţului

    Enunţul reprezintă o unitate a cărei semnificaţie este constituită prin corelarea unei secvenţe fonice:

    ─ cu o informaţie referitoare la un eveniment din realitate;

    ─ cu informaţiile care derivă din situaţia de comunicare, reprezentată prin participanţii la actul de comunicare (locutor şi alocutor), prin coordonatele spaţio-temporale ale enunţării,

    ─ fiind folosit cu o anumită intenţie pentru realizarea unei acţiuni.

     

    În calitatea sa de unitate pragmasemantică, enunţul se caracterizează prin următoarele trăsături de bază:

    a) referenţialitate,

    b) situaţionalitate,

    c) intenţionalitate.