Limba română - Ortografia verbului
Limba română
Vineri, 2016-12-09, 8:15 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 10
Vizitatori: 10
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Înapoi                           Cuprins                         Înainte

    Ortografia verbului

    Desinenţe şi sufixe gramaticale

    1. La indicativ prezent, verbele de conjugarea I şi a IV-a cu tema terminată în j, ş de tipul a aranja, a afişa, a prăji, a greşi au următoarele forme:

    Conjugarea I

    Conjugarea a IV-a

    aranjez

    aranjezi

    aranjează

    aranjăm

    aranjaţi

    aranjează

    afişez

    afişezi

    afişează

    afişăm

    afişaţi

    afişează

    prăjesc

    prăjeşti

    prăjeşte

    prăjim

    prăjiţi

    prăjesc

    greşesc

    greşeşti

    greşeşte

    greşim

    greşiţi

    greşesc





    2. Verbele de conjugarea I cu infinitivul în -ia de tipul a copia, a întemeia se scriu la pers. a III-a sg. şi pl.: copiază, întemeiază.

    3. Verbele a crea şi a agrea se scriu la indicativ prezent astfel:

    creez

    creezi

    creează

    creăm

    creaţi

    creează

    agreez

    agreezi

    agreează

    agreăm

    agreaţi

    agreează

    4. Formele corecte ale verbului a scrie şi ale derivatelor sale a descrie, a transcrie, a subscrie etc. la pers. I şi a II-a pl. sunt:

    noi scriem

    voi scrieţi

    descriem

    descrieţi

    transcriem

    transcrieţi

    subscriem

    subscrieţi

    5. Verbul a fi are la indicativ prezent formele:

    sunt

    eşti

    este

    suntem

    sunteţi

    sunt

    6. Verbul a lua se conjugă la indicativ prezent astfel:

    iau

    iei

    ia

    luăm

    luaţi

    iau

     

    Alternanţa sunetelor

    1. Alternanţa a/ă nu se produce în cazul verbelor:

    a lăsa

    a răbda

    a scăpa

    a săpa

    (eu) las

    (eu) rabd

    (eu) scap

    (eu) sap

    (tu) laşi

    (tu) rabzi

    (tu) scapi

    (tu) sapi

    (nu lăs, lăşi sau leşi)

    (nu răbd, răbzi)

    (nu scăp, scăpi)

    (nu săp, săpi)

    2. Alternanţa o/oa, care se întâlneşte la verbele:

    a convoca

    a provoca

    (eu) convoc

    (eu) provoc

    (el) convoacă

    (el) provoacă

    (el) să convoace

    (el) să provoace,

    nu este caracteristică pentru verbele de tipul:

    a invoca

    a evoca

    a abroga

    a revoca

    a costa

    (eu) invoc

    (eu) evoc

    (eu) abrog

    (eu) revoc

    (el) invocă

    (el) evocă

    (el) abrogă

    (el) revocă

    (el) costă

    (el) să invoce

    (el) să evoce

    (el) să abroge

    (el) să revoce

    (el) să coste

    3. La verbele cu tema terminată în n şi în r de tipul a mâna, a amâna, a sări, a pieri, la persoana a II-a sg. la indicativ prezent şi conjunctiv prezent, nu are loc alternanţa consoanelor finale:

    a mâna

    a amâna

    a sări

    a pieri

    (tu) mâni

    (tu) amâni

    (tu) sari

    (tu) pieri

    (tu) să mâni

    (tu) să amâni

    (tu) să sari

    (tu) să pieri

    4. Alternanţa e/ă admisă de verbele vechi a acoperi, a descoperi, a suferi nu este posibilă în cazul verbelor neologice a conferi, a deferi, a diferi, a oferi, a se referi:

    a suferi

    a descoperi

    () sufăr

    () descopăr

    dar

    dar

    a conferi

    a oferi

    () confer

    () ofer

     

    Înapoi                           Cuprins                         Înainte