Limba română
 Ortografia substantivelor

Înapoi                           Cuprins                         Înainte

Ortografia părţilor de vorbire

Ortografia substantivelor

Desinenţe

1. Substantivele masculine cu rădăcina terminată în -i au la plural nearticulat -ii (i din rădăcină + i desinenţa de plural) şi la plural articulat -iii: copil – copii – copiii.

2. Substantivele neutre terminate în -iu şi cele feminine terminate în -ie (după consoană) se scriu la plural nearticulat cu doi -i: studiu – studii, excursie – excursii.

3. Forma de plural a substantivelor masculine terminate în -x se scrie cu -cş: sfinx – sfincşi, linx – lincşi, fenix – fenicşi.

Alternanţa sunetelor

1. Alternanţa z/j, care se întâlneşte la cuvintele vechi (mânz – mânji, obraz – obraji), nu este admisă de cuvintele noi: chinez – chinezi, englez – englezi, sturz – sturzi.

2. Alternanţa a/ă nu se mai realizează într-o serie de cuvinte mai noi: cataramă – catarame (nu *cătărămi), fabrică – fabrici (nu *făbrici), staţie – staţii (nu *stăţii), balama – balamale (nu *bălămăli).

3. Alternanţa d/z nu se produce în cazul unor substantive neologice de tipul monedă – monede (nu *monezi).

Cazul genitiv-dativ singular articulat al substantivelor feminine

Substantivele feminine formează cazul genitiv-dativ singular articulat de la forma corespunzătoare nearticulată, la care se adaugă articolul -i:

N.A. plural nearticulat

G.D. singular nearticulat

G.D. singular articulat hotărât

(nişte) case         

(nişte) mări

(nişte) femei

(nişte) stele

(unei) case             

(unei) mări

(unei) femei

(unei) stele

case+i

mări+i

femei+i

stele+i

Drept mijloc de control pentru stabilirea formei de genitiv-dativ singular a substantivelor feminine ne poate servi forma de plural a acestora:

o ţară → două ţări → unei ţări → ţării.

Notă. Fac excepţie de la această regulă:

a) substantivele feminine terminate în -ie (după consoană): vie, familie, victorie. Ele formează genitiv-dativul singular articulat de la nominativul singular nearticulat: o bătălie → bătăliei (dar: unei bătălii).

b) câteva substantive feminine care au la plural desinenţa -uri: blană → blănuri, marfă → mărfuri, ceartă → certuri. Acestea au la genitiv-dativ singular articulat o desinenţă diferită de cea de nominativ singular: o marfă (unei) mărfi → mărfi+i, o ceartă → (unei) certe → certe+i.

Unele dintre aceste substantive pot avea forme paralele de plural: mărfuri / mărfi, treburi / trebi, vremuri / vremi. În cazul lor, desinenţa de genitiv-dativ singular coincide cu una dintre desinenţele de plural: o blană → (unei) blăni → blăni+i.

c) unele substantive feminine defective de plural, terminate în -e: acurateţe, justeţe, nobleţe, tandreţe, foame, sete etc. Au la genitiv-dativ singular aceeaşi desinenţă ca şi la nominativ singular nearticulat: o foame → (unei) foame → foame+i.

d) substantivele feminine invariabile după număr. Ele păstrează la genitiv-dativ singular desinenţa de nominativ singular: o luntre → (unei) luntre → luntre+i.

 

Înapoi                           Cuprins                         Înainte

 

 

Sâmbătă, 2017-11-18, 1:47 AM
Bine aţi venit Vizitator
Acasă | Înregistrare | Autentificare
Autentificare
Căutare
Calendar
«  Noiembrie 2017  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930
Arhiva materialelor
Statistici

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
Prietenii site-ului

Copyright MyCorp © 2017
Găzduire site gratuită — uCoz