Limba română - Ortografia articolelor
Limba română
Duminică, 2016-12-11, 9:06 AM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 19
Vizitatori: 19
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Înapoi                           Cuprins                         Înainte

     

    Ortografia articolelor

     Articolul hotărât enclitic

    Alipirea articolului substantival hotărât la substantivul determinat

    Articolul substantival hotărât în cazul nominativ-acuzativ singular se alipeşte la substantiv prin următoarele procedee:

    – se adaugă desinenţei: codru+l, frate+le, floare+a, râu+l, nume+le;

    – se leagă cu ajutorul vocalei -u-: băiat+u+l, tei+u+l, stea+u+a, zi+u+a, drum+u+l, grai+u+l;

    – se substituie desinenţei: tată+a = tata; fată+a = fata; istorie+a = istoria.

    Notă. Substantivul tată are două forme articulate hotărât la singular: tata şi tatăl. Ultima este folosită cu un determinativ: tatăl meu, tatăl lui.


    Articolul hotărât proclitic lui

    Din categoria substantivelor care formează genitiv-dativul cu ajutorul articolului hotărât proclitic lui (apare ca un cuvânt de sine stătător aşezat înaintea substantivului) fac parte:

    a) substantivele proprii masculine nume de persoană: lui Ion, lui Gheorghe, lui Ştefănescu;

    b) unele substantive proprii feminine nume de persoană: lui Carmen, lui Jeni;

    c) unele substantive comune simple sau compuse: lui nenea, lui tanti, lui vodă, lui flămânzilă, (la mijlocul) lui ianuarie;

    Notă. Pentru câteva dintre aceste substantive sunt posibile două forme de genitiv-dativ: una cu articolul hotărât enclitic (-i) şi alta cu articolul hotărât proclitic (lui): badei / lui badea, tatei / lui tata, tătucăi / lui tătuca.

    d) substantive comune termeni de rudenie însoţite de adjective posesive conjuncte: lui frate-meu, lui tată-său, lui bunicu-său.

    Notă. Folosirea articolului hotărât proclitic pe lângă numele proprii feminine (lui Maria, lui Ioana) este nerecomandabilă. Formele literare sunt: Mariei, Ioanei.

     

    Articolul genitival

    Articolul genitival precedă un substantiv în genitiv acordându-se în gen şi număr cu termenul regent:

    m. sg.:

    m. pl.:

    acest copil al fratelui

    aceşti copii ai fratelui

    f. sg.:

    f. pl.:

    această carte a elevului

    aceste cărţi ale elevului

    Notă. Formele articolului genitival al, a, ai, ale pot fi confundate cu grupurile alcătuite din prepoziţia a şi formele neaccentuate ale pronumelui personal -l, -i, le:

    (încep) a-l căuta, a-i căuta, a le căuta; (nu îndrăznesc) a-i vorbi, a le vorbi

    În delimitarea acestor două unităţi de limbă, se va ţine cont de următoarele:

    – articolul stă totdeauna înaintea unui substantiv în genitiv care este numele posesorului: fratele cel mare al bunicului;

    – grupurile a-l, a-i, a le se află înaintea unui verb la infinitiv, iar forma neaccentuată a pronumelui personal poate fi substituită prin forma accentuată a acestui pronume:

    înainte de a-l vedea

    până a-i spune

    pentru a le întreba

    =

    =

    =

    înainte de a vedea pe el

    până a spune lui

    pentru a întreba pe ele

     

    Articolul adjectival

    Articolul adjectival 1) funcţionează ca element de legătură între un substantiv şi determinantul său (băiatul cel mic, podul cel de aramă, fata cea de acolo), 2) substantivează un adjectiv sau un numeral (cei buni, cei doi) sau 3) formează gradul superlativ al adjectivelor şi al adverbelor (cel mai harnic, cel mai repede).

    Notă. Formele articolului adjectival cel, cea, cei, cele (se scriu într-un singur cuvânt) pot fi confundate cu grupurile ce-l, ce-a, ce-i (se scriu cu cratimă) şi cu grupul ce le (se scrie în cuvinte separate).

    Există următoarele mijloace de control:

    – articolul adjectival poate sta înaintea unui adjectiv, numeral, substantiv sau adverb cu prepoziţie: cel cuminte, cei trei, cel de lemn, cea de ieri;

    – grupurile de cuvinte se află de obicei înaintea unui verb sau a unei alte părţi de vorbire şi se pot separa:

    Ce-l doare?

    Ce-a luat?

    Ce-i acolo?

    =

    =

    =

    Ce îl doare?

    Ce a luat?

    Ce e acolo?

     

    Înapoi                           Cuprins                         Înainte