|
Categoriile gramaticale. Numărul
1. Substantivele
au două numere: singularul şi pluralul. La singular, substantivul
denumeşte un singur obiect (stejar, mare, drum), iar la plural, denumeşte mai multe exemplare ale aceluiaşi
obiect (stejari, mări, drumuri).
2. După
capacitatea lor de a exprima opoziţia de număr, substantivele se împart în
următoarele clase:
● substantive
care au ambele forme de număr (denumesc obiecte ce pot fi numărate): fecior – feciori, ţară – ţări, oraş – oraşe;
● substantive
defective de număr. La rândul lor, ele pot fi de două feluri:
a) substantive
care au numai forma de singular (singularia tantum): dreptate, studenţime, sânge, Dacia etc.
b)
substantivele care au numai forma de plural (pluralia tantum): aplauze, tăieţei, ochelari, Filipine etc.
Formarea pluralului
3. Principalul
mijloc de exprimare a opoziţiei de număr la substantive sunt desinenţele. Procedeele prin care variază
desinenţele de număr la substantive sunt:
a) adăugarea
desinenţei de plural la forma de singular a substantivului: lup – lup-i, zi – zi-le;
b) înlocuirea
desinenţei de singular prin desinenţa de plural: arbitr-u – arbitr-i, cas-ă – cas-e, lum-e – lum-i;
c) suprimarea
desinenţei de singular: femei-e – femei,
bai-e – băi.
4. După
capacitatea lor de a diferenţia singularul de plural cu ajutorul desinenţelor,
substantivele se împart în două subclase: a) substantive variabile (cu două desinenţe de număr: bărbat – bărbaţi, inimă – inimi); b)
substantive invariabile (cu o formă
unică pentru ambele numere: pui, arici,
luntre).
5. Substantivele variabile au următoarele perechi de
desinenţe:
Substantivele masculine
-Ø /
-i elev – elevi, prieten –
prieteni
-u / -i codru
– codri, fiu – fii
-e / -i munte
– munţi, peşte – peşti
-ă / -i popă – popi,
tată – taţi
Substantivele feminine
-ă / -e fereastră
– ferestre, frunză –frunze
-ă / -i creangă
– crengi, ţară – ţări
-ă / -uri blană
– blănuri, iarbă – ierburi
-e / -i carte
– cărţi, poveste – poveşti
-e / -Ø cheie –
chei, femeie – femei
-e / -uri mătase
– mătăsuri, sare – săruri
-a / -le măsea
– măsele, stea – stele
-a / -ele nuia
– nuiele, saia – saiele
-Ø / -le basma – basmale, mahala – mahalale
-ică / -ele floricică –
floricele, surcică – surcele
Substantivele neutre
-Ø / -uri mal – maluri, trunchi – trunchiuri
-Ø / -e creion – creioane, teatru – teatre
-u / -uri cadou
– cadouri, lucru – lucruri
-u / -e exemplu
– exemple, muzeu – muzee
-u / -i deceniu
– decenii, fluviu – fluvii
-u / -ie brâu
– brâie, curcubeu – curcubeie
Notă. Câteva substantive au o formă de plural neregulată: om – oameni (m.), soră – surori (f.), noră –
nurori (f.), cap – capete (n.), ou – ouă (n.).
6. Substantivele invariabile au o formă unică pentru ambele
numere: un pui – doi pui, un licurici –
doi licurici.
Dintre cele mai
frecvente substantive invariabile pot fi menţionate următoarele:
● substantive
masculine: ardei, broscoi, cotei, crai,
gutui, holtei, lămâi, pui, tei, trifoi, usturoi, arici, cârpaci, genunchi,
licurici, muşchi, ochi, puşti, rinichi, unchi etc.
● substantive
feminine: carapace, cicatrice, elice,
iesle, luntre, tranşee etc.
● substantive
neutre: apendice, nume, pântece, prenume, pronume, spate etc.
Din această
categorie mai fac parte:
● substantivele
masculine formate cu ajutorul sufixului -oi: broscoi, cioroi, lupoi, vulpoi etc.
● substantivele
feminine nume de persoană formate prin derivare de la verbe cu ajutorul
sufixului -toare: dansatoare,
învăţătoare, vizitatoare, vânzătoare etc.
Substantivele defective de număr
7. Spre deosebire
de substantivele invariabile, care admit opoziţia de număr, deşi păstrează
aceeaşi formă pentru cele două numere, substantivele defective de număr nu pot
exprima opoziţia dată din cauza sensului lor lexical: cele mai multe dintre ele
numesc obiecte care nu pot fi numărate.
Denumind
obiecte nenumerabile, substantivele date au o singură formă de număr (de
singular sau de plural) fiind, respectiv, singularia
tantum sau pluralia tantum.
● Sunt
singularia tantum şi deci au numai formă de singular următoarele clase de
substantive: substantivele abstracte (dreptate,
cinste, sete), substantivele colective
(negustorime, studenţime, ostăşime),
numele de materie (aluminiu, aur, brumă, smoală), unele
substantivele proprii (Atena, Franţa, Prutul) şi substantivele unice (lună,
soare).
● Sunt pluralia
tantum având numai forma de plural următoarele specii de substantive: unele
substantive abstracte (moravuri, tratative), unele substantive nume de materie
(câlţi, icre, vapori), numele unor
obiecte perechi (ochelari, catalige), numele
unor colectivităţi, ansambluri de obiecte (anale,
rechizite), unele substantive
proprii (Alpi, Cordilieri).
| 
