Categoriile gramaticale. Numărul

 1. Substantivele au două numere: singularul şi pluralul. La singular, substantivul denumeşte un singur obiect (stejar, mare, drum), iar la plural, denumeşte mai multe exemplare ale aceluiaşi obiect (stejari, mări, drumuri).

2. După capacitatea lor de a exprima opoziţia de număr, substantivele se împart în următoarele clase:

● substantive care au ambele forme de număr (denumesc obiecte ce pot fi numărate): fecior – feciori, ţară – ţări, oraş – oraşe;

● substantive defective de număr. La rândul lor, ele pot fi de două feluri:

a) substantive care au numai forma de singular (singularia tantum): dreptate, studenţime, sânge, Dacia etc.

b) substantivele care au numai forma de plural (pluralia tantum): aplauze, tăieţei, ochelari, Filipine etc.

Formarea pluralului

3. Principalul mijloc de exprimare a opoziţiei de număr la substantive sunt desinenţele. Procedeele prin care variază desinenţele de număr la substantive sunt:

a) adăugarea desinenţei de plural la forma de singular a substantivului: lup – lup-i, zi – zi-le;

b) înlocuirea desinenţei de singular prin desinenţa de plural: arbitr-u – arbitr-i, cas-ă – cas-e, lum-e – lum-i;

c) suprimarea desinenţei de singular: femei-e – femei, bai-e – băi.

4. După capacitatea lor de a diferenţia singularul de plural cu ajutorul desinenţelor, substantivele se împart în două subclase: a) substantive variabile (cu două desinenţe de număr: bărbat – bărbaţi, inimă – inimi); b) substantive invariabile (cu o formă unică pentru ambele numere: pui, arici, luntre).

5. Substantivele variabile au următoarele perechi de desinenţe:

Substantivele masculine

-Ø / -i         elev – elevi, prieten – prieteni

-u / -i         codru – codri, fiu – fii

-e / -i         munte – munţi, peşte – peşti

-ă / -i         popă – popi, tată – taţi

Substantivele feminine

-ă / -e        fereastră – ferestre, frunză –frunze

-ă / -i         creangă – crengi, ţară – ţări

-ă / -uri     blană – blănuri, iarbă – ierburi

-e / -i         carte – cărţi, poveste – poveşti

-e / -Ø        cheie – chei, femeie – femei

-e / -uri     mătase – mătăsuri, sare – săruri

-a / -le       măsea – măsele, stea – stele

-a / -ele     nuia – nuiele, saia – saiele

-Ø / -le       basma – basmale, mahala – mahalale

-ică / -ele   floricică – floricele, surcică – surcele

Substantivele neutre

-Ø / -uri     mal – maluri, trunchi – trunchiuri

-Ø / -e        creion – creioane, teatru – teatre

-u / -uri     cadou – cadouri, lucru – lucruri

-u / -e        exemplu – exemple, muzeu – muzee

-u / -i         deceniu – decenii, fluviu – fluvii

-u / -ie       brâu – brâie, curcubeu – curcubeie

Notă. Câteva substantive au o formă de plural neregulată: om – oameni (m.), soră – surori (f.), noră – nurori (f.), cap – capete (n.), ou – ouă (n.).

6. Substantivele invariabile au o formă unică pentru ambele numere: un pui – doi pui, un licurici – doi licurici.

Dintre cele mai frecvente substantive invariabile pot fi menţionate următoarele:

● substantive masculine: ardei, broscoi, cotei, crai, gutui, holtei, lămâi, pui, tei, trifoi, usturoi, arici, cârpaci, genunchi, licurici, muşchi, ochi, puşti, rinichi, unchi etc.

● substantive feminine: carapace, cicatrice, elice, iesle, luntre, tranşee etc.

● substantive neutre: apendice, nume, pântece, prenume, pronume, spate etc.

Din această categorie mai fac parte:

● substantivele masculine formate cu ajutorul sufixului -oi: broscoi, cioroi, lupoi, vulpoi etc.

● substantivele feminine nume de persoană formate prin derivare de la verbe cu ajutorul sufixului -toare: dansatoare, învăţătoare, vizitatoare, vânzătoare etc.

Substantivele defective de număr

7. Spre deosebire de substantivele invariabile, care admit opoziţia de număr, deşi păstrează aceeaşi formă pentru cele două numere, substantivele defective de număr nu pot exprima opoziţia dată din cauza sensului lor lexical: cele mai multe dintre ele numesc obiecte care nu pot fi numărate.

Denumind obiecte nenumerabile, substantivele date au o singură formă de număr (de singular sau de plural) fiind, respectiv, singularia tantum sau pluralia tantum.

● Sunt singularia tantum şi deci au numai formă de singular următoarele clase de substantive: substantivele abstracte (dreptate, cinste, sete), substantivele colective (negustorime, studenţime, ostăşime), numele de materie (aluminiu, aur, brumă, smoală), unele substantivele proprii (Atena, Franţa, Prutul) şi substantivele unice (lună, soare).

● Sunt pluralia tantum având numai forma de plural următoarele specii de substantive: unele substantive abstracte (moravuri, tratative), unele substantive nume de materie (câlţi, icre, vapori), numele unor obiecte perechi (ochelari, catalige), numele unor colectivităţi, ansambluri de obiecte (anale, rechizite), unele substantive proprii (Alpi, Cordilieri).