Limba română - Num1
Limba română
Duminică, 2016-12-11, 9:04 AM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 21
Vizitatori: 21
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  •  

    Numeral

    Parte de vorbire care exprimă, sub diferite aspecte, noţiunea de număr definit: un număr abstract (cinci), caracteristica numerică a obiectelor (cinci elevi) sau ordinea numerică a obiectelor (al cincilea).

    După sensul lor general şi după structură, numeralele se împart în două clase mari: ● numerale cardinale (care exprimă un număr sau simpla determinare numerică a obiectelor) şi ● numerale ordinale (care arată ordinea numerică a obiectelor). Cele două subclase de numerale se recunosc cu ajutorul întrebărilor câţi? câte? (numeralele cardinale) şi al câtelea? a câta? (cele ordinale). În funcţie de alte indicaţii cantitative speciale, în cadrul acestor clase mari de numeral se disting mai multe subspecii. Există următoarele specii de numerale cardinale: ● numerale cardinale propriu-zise (doi, trei, cinci); ● numerale fracţionare (o doime, trei pătrimi); ● numeralul colectiv (amândoi, tustrei, tusşase); ● numeralul distributiv (câte doi, câte trei, câte cinci); ● numeralul multiplicativ (îndoit, întreit, însutit); ● numeralul adverbial (de două ori, de trei ori, de o sută de ori). Între numeralele ordinale se disting două subspecii: ● numerale ordinale propriu-zise (primul, al doilea, al zecelea); ● numerale ordinale adverbiale (a doua oară, a treia oară).

    Specific pentru clasa numeralului este organizarea subspeciilor în serii numerice care încep, de obicei, de la unitate şi care teoretic sunt infinite. În cadrul clasei numeralului există un anumit număr de elemente care servesc pentru formarea după anumite modele a celorlalte numerale din cadrul subspeciilor respective. Inventarul acestor elemente este practic închis. Pe de altă parte, toate subspeciile de numerale se constituie pe baza numeralelor cardinale propriu-zise.

    Din punctul de vedere al flexiunii, numeralul este o parte de vorbire, în general, flexibilă. Categoriile specifice numeralului sunt aceleaşi ca şi la substantiv şi adjectiv: genul, numărul şi cazul. Dintre părţile de vorbire care se declină, numeralul are însă cea mai redusă flexiune. Numeralele care îşi schimbă forma în raport cu aceste categorii este destul de mic. Astfel, după număr se schimbă doar câteva numerale: zece / zeci, sută / sute, mie / mii, primul / primii; în raport cu genul sunt variabile numeralele cardinale propriu-zise corespunzătoare lui 1 şi 2 şi cele compuse cu aceste numerale (unu / una, doi / două, treizeci şi doi / treizeci şi două), inclusiv numeralele colective (amândoi / amândouă) şi cele distributive (câte doi / câte două), precum şi numeralele ordinale propriu-zise (al treilea / a treia). Cazul este caracteristic numeralelor care se folosesc cu valoare substantivală (numeralele cardinale propriu-zise, fracţionare, colective) şi adjectivală (numeralele multiplicative, ordinale propriu-zise).

    Eterogenitatea clasei se manifestă şi în planul exprimării categoriilor gramaticale. Astfel, cât priveşte marcarea raporturilor cazuale, trebuie menţionat că există trei modalităţi de exprimare: ● cu ajutorul formelor cazuale la numeralele variabile după caz (adică prin desinenţă sau prin articolul hotărât): unu, zece, sută, mie, milion, primul etc.; ● cu ajutorul formelor cazuale ale articolului adjectival care însoţeşte numeralul: N.A. cei doisprezece elevi; G.D. celor doisprezece elevi.; ● cu ajutorul unor construcţii analitice alcătuite cu prepoziţia a pentru cazul genitiv şi cu prepoziţia la pentru cazul dativ: G.: Cărţile a trei elevi sunt pe masă. D.: S-au înmânat cadouri la trei elevi.

    Şi din punct de vedere sintactic, numeralul este o clasă eterogenă. În propoziţie, un numeral se poate întrebuinţa: ● cu valoare adjectivală când însoţeşte un substantiv (zece zile, a treia casă); ● cu valoare substantivală când se foloseşte singur (Doi ori doi fac patru.); ● cu valoare adverbială când determină un verb (L-am întâlnit de două ori.).

    Numeral adverbial

    Numeral care arată de câte ori se repetă o acţiune sau de câte ori intensitatea unei însuşiri este superioară sau inferioară faţă de intensitatea aceleiaşi însuşiri la un alt obiect: I-am spus de o mie de ori. Costumul acesta este de două ori mai scump decât celălalt.

    Numeralele adverbiale au următoarea structură: ● pentru 1 numeralul adverbial corespunzător este o dată; ● de la 2 în sus: de + numeral cardinal propriu-zis (+ de) + ori: de două ori, de trei ori, de zece ori, de douăzeci de ori, de o sută de ori, de o mie de ori. Numeralul adverbial este invariabil şi se foloseşte – după cum arată şi denumirea – cu valoare adverbială, determinând un verb, un adjectiv sau un adverb: De şapte ori măsoară şi o dată taie. (Folclor).

    Numeral cardinal

    Numeralul care exprimă numere întregi. Răspunde la întrebările câţi?, câte?

    După structură, numeralele cardinale propriu-zise se împart în două clase: a) numerale simple: unu, una, doi, două, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă, zece, zeci, sută, sute, mie, mii, milion, milioane, miliard, miliarde, bilion, bilioane, trilion, trilioane, zero, zerouri; b) numerale compuse după cum urmează: ● numeralele de la 11 la 19 cu structura: unitate + prepoziţia spre + zece (unsprezece, doisprezece, treisprezece, paisprezece, cincisprezece, şaisprezece, şaptesprezece, optsprezece, nouăsprezece); ● numeralele pentru zeci cu structura: unitate + zeci (douăzeci, treizeci, patruzeci, cincizeci, şaizeci, şaptezeci, optzeci, nouăzeci); ● numeralele de la 21 la 99 cu structura: numărul zecilor + şi + unitate (douăzeci şi unu, douăzeci şi doi, douăzeci şi trei, treizeci şi patru, treizeci şi cinci, treizeci şi şase, patruzeci şi trei, patruzeci şi şapte, patruzeci şi opt, nouăzeci şi şapte, nouăzeci şi opt, nouăzeci şi nouă); ● numeralele pentru sute, mii, milioane cu structura: unitate + sută / sute; unitate + mie / mii; unitate + milion / milioane (o sută, două sute, trei sute, şapte sute, opt sute, nouă sute, o mie, două mii, trei mii, un milion, două milioane, trei milioane); ● numeralele de la 101 la 999 cu structura: numărul sutelor (+ numărul zecilor) + unităţi (o sută unu, o sută una, o sută doi, o sută două, două sute cinci, patru sute cincizeci, şapte sute patruzeci şi nouă, opt sute treizeci şi doi, nouă sute nouăzeci şi nouă); ● numeralele pentru zecile şi sutele de mii şi milioane cu structura: numărul zecilor, sutelor (+ de) + mii / milioane (zece mii, unsprezece mii, două zeci şi cinci de mii, trei sute de mii, zece milioane, douăzeci şi cinci de milioane, o sută de milioane, două sute de milioane).

    Numeralul cardinal propriu-zis se caracterizează prin categoriile de gen, număr şi caz. El are însă o flexiune destul de redusă în raport cu celelalte părţi de vorbire care se declină.

    Numeralul unu este variabil după gen şi caz: ● numeralul cu valoare substantivală: masculin N.A. unu(l), G.D. unuia; feminin N.A. una, G.D. uneia; ● numeralul cu valoare adjectivală: masculin N.A. un (băiat), G.D. unui (băiat), feminin N.A. o (fată), G.D. unei (fete). Forma numeralului unu cu -l final se întâlneşte doar în expresiile: unul singur, de unul singur, până la unul, toţi până la unul, (tot) unul şi unul, unul câte unul.

    Formele numeralului un cu valoare adjectivală coincid cu cele ale articolului substantival nehotărât. Cele două serii de forme se deosebesc doar în funcţie de context. Valoarea de numeral a acestor forme este scoasă în relief când sunt corelate cu alte numerale: Are un băiat şi două fete. Mi-a adus o carte, nu două.

    Numeralul doi este variabil numai după gen: doi m. – două f. Aceste forme se întâlnesc şi în componenţa numeralelor compuse: doisprezece – douăsprezece; douăzeci şi doi – douăzeci şi două. Numeralele zero, zece, sută, mie, milion, miliard, bilion, trilion au o flexiune substantivală. Ele se declină cu ajutorul articolului substantival hotărât şi nehotărât. Numeralele zece, sută, mie se comportă ca substantive feminine, iar numeralele zero, milion, miliard, bilion, trilion se declină ca şi substantivele neutre. Iată câteva modele de declinare a numeralelor: ● declinarea cu articol nehotărât: feminin sg. N.A. o mie, G.D. unei mii, pl. N.A. nişte mii, G.D. unor mii; neutru sg. N.A. un milion, G.D. unui milion, pl. N.A. nişte milioane, G.D. unor milioane; ● declinarea cu articol hotărât: feminin, sg. N.A. mia, G.D. miei, pl. N.A. miile, G.D. miilor; neutru sg. N.A. milionul, G.D. milionului, pl. N.A. milioanele, G.D. milioanelor. Celelalte numerale cardinale propriu-zise sunt invariabile.

    Numeralele cardinale, în propoziţie, pot fi folosite: ● cu valoare substantivală: Mai bine o pasăre în mână decât zece pe gard. (Folclor); ● cu valoare adjectivală: Anul se compune din patru anotimpuri sau douăsprezece luni. Numeralele cardinale propriu-zise cu valoare adjectivală se folosesc de obicei înaintea substantivului (trei flori). Construcţiile cu numeralele cardinale propriu-zise folosite cu valoare adjectivală au următoarea structură: ● numeralele de la 1 la 19 se leagă de substantiv cu ajutorul prepoziţiei de. În acest caz, construcţiile cu numeral au următoarea structură: 1 – 19 + substantiv; 101 – 119 + substantiv (două cărţi, o sută zece cărţi); ● numeralele de la 20 în sus (cu excepţia celor compuse care se termină în numeralele de la 1 la 19) sunt alăturate direct substantivului. Structura unor asemenea construcţii este următoarea: 20 – 100 + de + substantiv; 120 – 200 + de + substantiv (douăzeci de cărţi, o sută cincizeci de cărţi).