Limba română - Noţiuni elementare 2
Limba română
Vineri, 2016-12-09, 6:18 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 8
Vizitatori: 8
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Înapoi                           Cuprins                         Înainte

     

    Vocalele

    Vocalele sunt sunete la a căror articulare aerul iese liber, fără să întâmpine niciun obstacol. Ele se produc prin vibraţia coardelor vocale. Ele pot forma singure silabe.

    Vocalele limbii române se clasifică astfel:

    a) vocale închise:

    i

    î

    u

    b) vocale medii:

    e

    ă

    o

    c) vocale deschise:

     

    a

     

    Semivocalele

    Dintre cele şapte vocale, trei sunete (a, ă, î) sunt numai vocale (pline sau plenisone), iar celelalte patru (e, o, i, u) pot fi, în funcţie de context, vocale pline sau semivocale (ĭ, ĕ, ŏ, ŭ). Semivocalele niciodată nu alcătuiesc singure silabe. Ele pot constitui o silabă doar grupându-se împreună cu o vocală sau cu o vocală şi cu o altă semivocală. În acest caz, ele intră în componenţa diftongilor (sŏa-re, sĕa-ră) sau a triftongilor (plĕŏa-pă, puş-tŏaĭ-că).

    Consoanele

    Consoanele sunt sunete ale vorbirii formate mai ales din zgomote. La rostirea lor aerul întâlneşte obstacole la ieşirea din aparatul fonator.

    Consoanele se împart în următoarele clase:

    a) consoane surde:

    p

    t

    k

    f

    s

    ş

    č

    k’

    h

    ţ

     

     

    b) consoane sonore:

    b

    d

    g

    v

    z

    j

    ğ

    g’

    m

    n

    l

    r

    Diftongii

    Diftongii sunt grupuri de două sunete (o vocală şi o semivocală sau o semivocală şi o vocală) rostite în cadrul aceleiaşi silabe: aĭ (maĭ), eĭ (meĭ), ŏa (flŏa-re), oŭ (e-roŭ), ĕa (stĕa), ĭa (ĭar-bă).

    Diftongii pot fi:

    a) ascendenţi (sau urcători) cu semivocala pe primul loc şi cu vocala pe locul al doilea: ĭa, ĭe, ĭu, ŏa (ĭar-nă, ĭe-pu-re, ĭu-te, sŏa-re, mŏa-ră);

    b) descendenţi (sau coborâtori) cu vocala pe primul loc şi cu semivocala pe locul al doilea: aĭ, eĭ, oĭ, uĭ, oŭ, (craĭ, zeĭ, noĭ, gu-tuĭ, ca-doŭ).

    Triftongii

    Triftongii sunt grupuri de trei sunete (dintre care o vocală şi două semivocale) rostite în cadrul aceleiaşi silabe: ŏaĭ (le-ŏaĭ-că), ĭaĭ (tră-ĭaĭ), ĭŏa (i-ni-mĭŏa-ră).

    Hiatul

    Hiatul este un grup de două vocale alăturate care fac parte din silabe diferite: a-u (a-ur), e-a (te-a-tru), i-o (bi-o-log), o-o (zo-o-log).

    Silaba

    Silaba este o parte dintr-un cuvânt care se rosteşte printr-un singur efort expirator, printr-o singură deschidere a gurii. O silabă poate cuprinde un sunet (o vocală) sau un grup de sunete dintre care unul este în mod obligatoriu o vocală.

    Silabele sunt de două feluri:

    a) silabe închise (se termină într-o vocală): lu-mi-nă;

    b) silabe deschise (se termină într-o consoană): dor-nic.

    Accentul

    Accentul este evidenţierea unei silabe din cuvânt prin mărirea intensităţii vocii. În limba română, accentul nu are un loc fix. Accentul cade, cel mai adesea, pe ultima şi penultima silabă: spec-ta-tór, úm-bră

     

    Înapoi                           Cuprins                         Înainte