Limba română
Luni, 2017-05-01, 7:08 AM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Mai 2017  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 3
Vizitatori: 3
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Înapoi                           Cuprins                         Înainte

    Punctuaţia

    În comunicarea orală, pentru delimitarea anumitor fragmente din structura unui text, a unei fraze sau a unui enunţ servesc pauzele şi intonaţia. În scris, delimitarea fragmentelor respective se face cu ajutorul semnelor de punctuaţie.

    Semnele de punctuaţie sunt nişte mijloace ale segmentării semantico-sintactice şi intonaţionale a textului scris, deci ele marchează, în scris, pauzele şi intonaţia din limba vorbită.

    În scrierea limbii române sunt folosite următoarele semne de punctuaţie:

    1. punctul

    2. semnul întrebării

    3. semnul exclamării

    4. punctele de suspensie

    5. virgula

    6. punctul şi virgula

    7. două puncte

    8. linia de dialog şi linia de pauză

    9. cratima (liniuţa de unire sau de despărţire)

    10. parantezele rotunde sau drepte

    11. ghilimele (semnele citării) repetate

    .

    ?

    !

    ,

    ;

    :

    -

    ( ) sau [ ]

    „ ” sau « »

     

    Note: 1. În textele ştiinţifice se mai folosesc şi următoarele semne de punctuaţie: parantezele unghiulare [ ]; ghilimelele unice [‘ ’] şi bara oblică [ / ].

    2. Punctul, linia de pauză şi bara oblică sunt folosite şi ca semne ortografice.

    Punctuaţia este un sistem de semne convenţionale care au rolul de a segmenta unităţile sintactice în elementele lor componente, uneori de a exprima anumite nuanţe de sens prin care se caracterizează unităţile date şi de a marca pauzele şi intonaţia din limba vorbită.

    Punctuaţia cuprinde şi regulile de folosire corectă a semnelor de punctuaţie.

    Pentru o folosire corectă a semnelor de punctuaţie este necesar ca elevii să fie familiarizaţi cu următoarele tipuri de noţiuni teoretice:

    a) cunoştinţe privind modalitatea de segmentare a unităţilor sintactice; aceasta înseamnă că analiza punctuaţiei trebuie să fie anticipată de analiza sintactică;

    b) cunoştinţe privind sistemul de semne de punctuaţie şi regulile de folosire a semnelor de punctuaţie;

    c) cunoştinţe şi deprinderi privind modul de rostire a enunţurilor.

     

    Prezentăm, în continuare, principalele norme de folosire a semnelor de punctuaţie, însoţite de exemple care ilustrează normele date, precum şi schemele acestor exemple cu indicarea semnului de punctuaţie utilizat.


    Înapoi                           Cuprins                         Înainte