Limba română - Locuţiune substantivală
Limba română
Duminică, 2016-12-11, 9:05 AM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 20
Vizitatori: 20
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  •  

    Locuţiune substantivală

    Grup de cuvinte cu sens unitar având valoarea unui singur substantiv: aruncătură de ochi, băgare de seamă, dare de seama, încetare din viaţă, nod în papură, părere de rău, punct de vedere, tragere de inimă, un nu ştiu cine, un nu ştiu ce etc. Din punct de vedere semantic, cele mai multe locuţiuni substantivale sunt nume de acţiune (bătaie de joc, ţinere de minte) şi mai puţine sunt nume de agent (băgător de seamă). La nivelul enunţului ele se comportă ca un substantiv, îndeplinind funcţiile sintactice caracteristice acestei părţi de vorbire: Avea tragere de inimă pentru oamenii din satul lui. (I. Slavici); Sunt atâtea lucruri de spus, şi nu am tragere de inimă să le scriu. (M. Eliade); Mare, de-a pururea vrednic de aducere-aminte va rămânea momentul acela în viaţa neamului nostru. (A. Vlahuţă). După provenienţă, cele mai multe locuţiuni substantivale sunt formate prin substantivizarea unor locuţiuni verbale: aducere aminte < a-şi aduce aminte, deschizător de drumuri < a deschide noi drumuri.