Limba română - Locuţiune conjuncţională
Limba română
Vineri, 2016-12-09, 6:20 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 8
Vizitatori: 8
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Locuţiune conjuncţională

    Grup de cuvinte care are valoarea unei conjuncţii: precum şi, în timp ce, ca şi când, din cauză că, în caz că, pentru ca să, cu toate că, cât priveşte, în loc să, în afară că etc. În structura locuţiunilor conjuncţionale intră, în mod obligatoriu, una sau mai multe conjuncţii sau un cuvânt cu rol conjunctiv (pronume sau adverb relativ) şi o altă parte de vorbire (substantiv, adverb).

    După valorile exprimate, locuţiunile conjuncţionale se împart în: ● locuţiuni conjuncţionale coordonatoare: ci şi, cât şi, cum şi, dar şi, precum şi, şi cu, numai că, prin urmare; ● locuţiuni conjuncţionale subordonatoare, care, după tipul raportului sintactic exprimat, sunt de mai multe feluri: ● de timp (până să, până când, în timp ce, câtă vreme, cât timp, după ce, imediat ce); ● de mod (după cum, atât cât, pe cât, cu cât, fără să, fără ca să, ca şi cum, ca şi când, aşa cum, pe măsură ce); ● de cauză (din cauză că, din pricină că, pentru că, dat fiind că, de vreme ce, din moment ce, odată ce); ● de condiţie (în caz că); ● de scop (pentru ca ); ● de consecinţă (încât să, aşa încât); ● de concesie (cu toate că, măcar că, măcar să, măcar de, chiar dacă, chiar să, nici dacă, nici să, indiferent dacă); ● de relaţie (cât priveşte, în ce priveşte); ● de opoziţie (în loc să); ● cumulative (după ce că, pe lângă că, în afară că, plus că); ● de excepţie (în afară că, decât că, decât să).