Limba română - Jar
Limba română
Marţi, 2016-12-06, 8:53 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 27
Vizitatori: 26
Utilizatori: 1
prichindel

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • A B CDE FGH I J │K │L M N O P │Q │R S T │U │V │W │X │Y │Z


    Jargon

    Varietate socio-profesională a limbii specifică unor grupuri de persoane unite pe baza comunităţii de interese, preocupări profesionale, situaţie socială, vârstă etc. Spre deosebire de variantele teritoriale ale limbii (graiuri, dialecte), jargonul nu se caracterizează prin anumite particularităţi fonetice sau gramaticale. Trăsătura caracteristică a acestor limbaje este folosirea unor elemente neologice, de ultimă oră, neadaptate şi necunoscute încă în cercuri mai largi. Uneori, vocabularul de jargon conţine şi elemente preluate din limba comună care au suferit anumite schimbări de sens.

    Prin termenul jargon se înţelege, în primul rând, un limbaj folosit de diverse grupuri profesionale (actori, avocaţi, medici, informaticieni etc.) şi care este greu de înţeles de către cei din afara domeniilor respective. În acest sens, jargonul este considerat a fi varianta colocvială a limbajelor de specialitate. Jargonul de acest tip conţine un vocabular specializat tehnic. Foarte răspândit este în ultimul timp jargonul informaticienilor. Mulţi termeni din jargonul acestui grup profesional sunt frecvenţi şi sunt cunoscuţi de toţi cei care lucrează la calculator: a printa, a salva, a face clic, virus, poştă electronică etc.

    În al doilea rând, termenul de jargon este folosit pentru desemnarea unui limbaj, întâlnit mai ales în trecut, şi propriu anumitor vorbitori puţin instruiţi din mediul orăşenesc şi din pături sociale superioare. Acest tip de limbaj era folosit deseori de unele grupuri de vorbitori ca urmare a dorinţei lor de detaşare de masa vorbitorilor sau a pretinsei superiorităţi intelectuale. Pentru el este caracteristic excesul de termeni străini insuficient asimilaţi. În istoria limbii române se cunoaşte limbajul grecizat din sec. 18 – începutul sec. 19 şi limbajul franţuzit din sec. 19 şi chiar mai târziu.

    Vocabularul de jargon are un caracter variabil, suferind schimbări frecvente determinate de anumite influenţe sau tendinţe sociale.