Limba română - Întrebuinţarea pronumelor reflexive
Limba română
Marţi, 2016-12-06, 8:55 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 29
Vizitatori: 28
Utilizatori: 1
prichindel

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Înapoi                           Cuprins                         Înainte

     

    Întrebuinţarea pronumelor reflexive

    1. Pronumele reflexiv trimite la persoana sau la obiectul denumit de subiectul propoziţiei, ceea ce face ca numărul şi persoana pronumelui reflexiv să coincidă cu numărul şi persoana subiectului şi cu numărul şi persoana verbului-predicat:

    D.: Care om nu-şi doreşte fericire?

    Om – subiectul = îşi, sie – obiectul indirect (pers. 3 sg.);

    Nu doreşte – predicatul (pers. 3 sg.);

    A.: Altora le dă povaţă, dar pe sine nu se învaţă.

    El – subiectul subînţeles = se, pe sine – obiectul direct (pers. 3 sg.);

    Nu învaţă – predicatul (pers. 3 sg.).

     

    Formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv

     2. Formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv la acuzativ se întrebuinţează:

    a) în structura verbelor pronominale, care se definesc prin următoarele valori:

    ● valoare reflexivă obiectivă: Copilul se îmbracă de acum singur.

    În acest caz, subiectul este identic cu obiectul direct, acţiunea verbului fiind orientată asupra subiectului însuşi. Această valoare poate fi actualizată prin folosirea formei accentuate a pronumelui reflexiv pe sine.

    ● valoare reciprocă: Om pe om se ajută. E îngrozitor să se ucidă frate pe frate! (L. Rebreanu)

    Verbul exprimă o acţiune orientată de la un participant spre altul; pe lângă aceste verbe poate fi întrebuinţată sintagma unul pe altul sau adverbul reciproc.

    ● valoare intranzitivă: trezesc în fiecare dimineaţă la ora şapte. dar: Îl trezesc pe fratele meu în fiecare dimineaţă.

    Cu această valoare forma neaccentuată a pronumelui reflexiv în acuzativ limitează acţiunea verbului la sfera subiectului, ceea ce înseamnă că verbul denumeşte o acţiune care nu se extinde asupra unui obiect din afară.

    ● valoare impersonală: Afară se întunecă.

    Verbul denumeşte o acţiune care se desfăşoară în absenţa unui subiect:

    b) în structura diatezei dinamice: Aici se lucrează intens. Acolo se vorbeşte spaniola. Casa nu se vede din fum.

    În componenţa acestei forme verbale se foloseşte numai forma neaccentuată de acuzativ se (vezi şi § 48).

     

    3. Formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv în dativ se întrebuinţează pe lângă un verb care exprimă următoarele valori:

    ● valoare reflexivă propriu-zisă: Şi-a cumpărat un apartament. (el = îşi = sie)

    Verbul denumeşte o acţiune care se înfăptuieşte în favoarea subiectului, altfel spus, subiectul şi destinatarul acestei acţiuni este aceeaşi persoană.

    ● valoare reciprocă: Prin aceste acţiuni ei îşi dăunează unul altuia.

    Acţiunea se înfăptuieşte în favoarea / defavoarea tuturor participanţilor implicaţi în realizarea acţiunii.

    ● valoare posesivă:

    A venit să-şi vadă feciorul.

    Îşi laudă cioara puii.

    (el = îşi = său)

    (ea = îşi = săi)

    În cadrul unor asemenea construcţii, între subiect şi obiect se stabileşte un raport de posesie. Un asemenea pronume în dativ poartă denumirea de dativ posesiv, fiind echivalent semantic cu un pronume posesiv.

     

    Formele accentuate ale pronumelui reflexiv

     

    4. Formele accentuate ale pronumelui reflexiv în dativ şi acuzativ (sie, sine) se folosesc:

    a) în construcţii în care dublează formele neaccentuate, servind la reliefarea valorii reflexive propriu-zise a acestora.

    Prin forma neaccentuată a pronumelor reflexive se exprimă ideea de destinatar şi de obiect al acţiunii, iar prin formele accentuate se marchează insistenţa asupra acestor participanţi:

     

    D.:

    A.:

    Îşi provoacă neajunsuri.

    Se laudă prea mult.

    dar:

    Îşi provoacă numai sie neajunsuri.

    Se laudă prea mult pe sine.

    Dublarea formei neaccentuate prin forma accentuată este obligatorie în frazele în care se exprimă o opoziţie:

    Judecă-te pe tine, apoi judecă pe altul!

    b) în construcţii fără formele neaccentuate. Aceasta utilizare a formelor accentuate este posibilă în enunţuri eliptice de predicat sau când ele apar cu o altă funcţie sintactică: Cu un ceas în urmă toate nădejdile lui erau în alţii şi n-avea încredere în sine. (L. Rebreanu)

    5. Pronumele sine mai poate îndeplini funcţiile sintactice de atribut, complement indirect prepoziţional sau complement circumstanţial de mod fiind introdus prin prepoziţiile: despre, pentru, la, în, cu, de, de la:

    ● atribut – Stăpânirea de sine înseamnă stăpânirea lumii.

    ● complement indirect – A lucrat numai pentru sine.

    ● complement circumstanţial de mod – „Încă un tont”, zise drumeţul în sine şi plecă. (I. Creangă)

     

    Înapoi                           Cuprins                         Înainte