Limba română - Interjecţiile
Limba română
Vineri, 2016-12-09, 6:18 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 7
Vizitatori: 7
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Înapoi                           Cuprins                         Înainte


    2. Interjecţiile

     1  Interjecţiile se despart prin virgulă de restul propoziţiei:

    Ah, lumea asta rea… Uite ce calomnii mai născoceşte. (Camil Petrescu)

    Ei, te-ai făcut sănătos? (L. Rebreanu)

    Vai, ardă-i para focului, să-i ardă! (E. Camilar)

    – Lasă-le, bre, că-s degerate! (A. Buzura)

    – Cum vrei, , să păzeşti pe tâlharii aceştia numai cu patru oameni? (Camil Petrescu)

     2  După interjecţiile rostite cu intonaţie exclamativă se pune semnul exclamării:

    Uf! M-a apucat şi durerea de inimă! (L. Rebreanu)

    Măăă! să vii degrabă. (I. L. Caragiale)

     3  Interjecţiile care însoţesc un vocativ, de obicei, nu se despart de acesta prin virgulă:

    Ei stăpâne, cum ţi se pare? (I. Creangă)

    – Îmi place că vorbeşti cu dreptate, măi băiete. (M. Sadoveanu)

    – Ce spui tu, bre Culai? (M. Sadoveanu)

    • Interjecţiile care nu formează în rostire o unitate cu vocativul pe lângă care stau se despart de acesta printr-un semn de punctuaţie:

    O, bunul meu domn, viteazul meu soţ, destul! (C. Negruzzi)

    Ah! iepuri fricoşi, strigă femeia. (B. Şt. Delavrancea)

     4  Interjecţiile ia şi hai nu se despart prin virgulă de verbele care urmează după ele:

    Ia du-te la copil!… (L. Rebreanu)

    – Dumneata eşti om plin de idei. Ia să te vedem! (V. Eftimiu)

    – Acu, hai să mergem. (M. Sadoveanu)

    Hai şi noi, măi băieţi, să dăm ajutor la drum. (I. Creangă)

     5  Interjecţiile repetate se leagă prin cratimă:

    A făcut iarăşi câţiva paşi: tip-tip-tip. (M. Sadoveanu)

    • Interjecţiile repetate pot fi separate şi prin virgulă:

    Ei, ei! ce-i de făcut Ioane? (I. Creangă)

    O, o, nu cumva ţi-ai pus în gând să mă ucizi cu o mărturisire? (L. Rebreanu)

    Şi odată pornesc ei, teleap, teleap, teleap! (I. Creangă)

     

    Înapoi                           Cuprins                         Înainte