|
Îmbogăţirea
vocabularului
Formarea
cuvintelor
Cuvintele noi se creează prin
combinarea unor elemente conform unor modele existente în limbă. Procedeele
interne de formare a cuvintelor în limba română sunt: derivarea, compunerea şi
conversiunea.
Derivarea
Derivarea este un procedeu de
formare a cuvintelor cu ajutorul prefixelor şi al sufixelor. Constă în
adăugarea (uneori suprimarea sau substituţia) prefixelor sau a sufixelor la
cuvântul de bază. Derivarea cunoaşte următoarele tipuri:
a) derivarea cu sufixe sau
sufixarea (formarea de cuvinte noi prin adăugarea sufixelor la cuvintele-bază);
b) derivarea cu prefixe sau
prefixarea (formarea de cuvinte noi prin adăugarea prefixelor la
cuvintele-bază);
c) derivarea cu prefixe şi
sufixe, aşa-numita derivare parasintetică;
d) derivarea regresivă (formarea
de cuvinte noi prin suprimarea afixelor).
Derivarea
cu sufixe
Derivarea cu sufixe (sau
sufixarea) este un procedeu de formare a cuvintelor care constă în ataşarea la
cuvântul-bază a unui sufix lexical. De exemplu, cuvântul derivat iepureşte este alcătuit din tema iepur-, la care se adaugă sufixul -eşte.
Cuvântul-bază pentru acest derivat este iepure.
Sufixarea este cel mai productiv
procedeu de formare a cuvintelor în română. Cu ajutorul sufixelor se pot forma:
substantive derivate (cânt-ăreţ,
căruţ-aş, pietr-ar, învăţ-ător, călăr-eţ, păsăr-ică, arip-ioară, pietr-oi),
adjective derivate (buget-ar, vărg-at,
strămoş-esc, argint-iu, copilăr-os, triumf-ător), verbe derivate (atenţi-ona, sfăt-ui), adverbe derivate (copilăr-eşte, chior-âş).
Derivarea
cu prefixe
Derivarea cu prefixe (sau
prefixarea) este un procedeu de
formare a cuvintelor care constă în ataşarea la cuvântul-bază a unui prefix. De
exemplu, cuvântul derivat răscumpăra este
alcătuit din tema -cumpăr, la care se adaugă prefixul răs-. Cuvântul-bază pentru acest derivat
este verbul a cumpăra. Derivarea cu
prefixe este un procedeu mai puţin productiv în română. Cu ajutorul prefixelor
se pot forma:
– substantive derivate (confrate, desfrâu, neatenţie, preziuă, răscruce,
străbunic);
– adjective derivate (neatent, prelatin, răzbucuros, străvechi);
– verbe derivate (consfătui, dezrobi, înălbi, preface, răsfoi,
reciti, străluci).
Prefixele se scriu, de regulă,
neseparate de cuvintele de bază. Fac excepţie: a) derivatele cu prefixul -ex (fost): ex-ministru, ex-director; b) derivatele cu prefixul -re, -ne: de la cuvintele de bază cu
iniţială elidată (căzută): ne-mpăcat,
ne-ntors, re-nnoire, (în tempo rapid), dar neîntors, reînnoire (în tempo mai lent).
Formaţiile
parasintetice
Derivarea parasintetică este un
procedeu de formare a cuvintelor care constă în ataşarea simultană la acelaşi
cuvânt-bază a unui prefix şi a unui sufix: îm-bărbăt-a,
îm-belşug-a, îm-bun-a, îm-pădur-i, în-durer-a, în-crengă-tură, des-creier-at,
în-chip-ui.
Compunerea
Compunerea este un procedeu de formare a unui cuvânt nou care constă în
simpla alipire a două sau a mai multor cuvinte care există şi independent în limbă.
În română, este un procedeu de formare a cuvintelor noi mai puţin productiv
decât în alte limbi. Prin compunere se pot forma:
– substantive (inginer-şef,
oţel-beton, zi-lumină, coada-calului, ochiul-boului, gura-leului, bou-de-baltă,
trei-fraţi-pătaţi, bunăstare, botgros, iarbă-albă, coate-goale, rea-voinţă,
pierde-vară, fluieră-vânt);
– adjective (albastru-deschis,
verde-deschis, sud-american, macedoromân, atotcuprinzător, cumsecade),
verbe (a binecuvânta);
– adverbe (azi-dimineaţă,
ieri-noapte, mâine-seară, orişicând);
– pronume (dumneavoastră, oricare,
oricine);
– numerale (doisprezece, douăzeci,
cincizeci, tustrei);
– prepoziţii (deasupra, dedesubt,
despre, dincolo);
– conjuncţii (căci, deoarece, deşi,
fiindcă).
Uneori se face distincţie între:
a) compunerea propriu-zisă, sau din cuvinte întregi (tren-fulger, iarba-fiarelor, laptele-cucului, mână-spartă,
şarpe-cu-clopoţei, încurcă-lume, soare-apune) şi b) compunerea cu elemente
de compunere, sau din teme ori cuvinte care nu pot avea autonomie (aerogară, autostradă, hidroavion,
macromoleculă, microanaliză).
Conversiunea.
Schimbarea valorii sau clasei morfologice
Conversiunea este unul dintre
procedeele interne de formare a cuvintelor, alături de derivare şi compunere.
Constă în formarea unui cuvânt nou prin trecerea de la o clasă
lexico-gramaticală la alta fără ataşarea unor elemente derivative. În acest
caz, cuvântul este utilizat într-un context nou, ceea ce implică schimbarea
funcţiei sintactice şi admiterea unor determinanţi nespecifici bazei: Lucrează bine. – Binele nu se uită. În
primul enunţ cuvântul bine este
adverb (determină un verb), în cel de al doilea, el devine substantiv
(îndeplineşte funcţia de subiect).
Conversiunea cuprinde mai multe
tipuri care diferă în funcţie de clasele de cuvinte legate prin acest procedeu,
adică de orientarea procesului de formare a cuvântului nou, de exemplu, de la
adjectiv spre substantiv (un om bătrân –
bătrânul), de la adjectiv spre adverb (băiat
frumos – scrie frumos) etc. După clasa morfologică în care intră noul
cuvânt, se delimitează următoarele feluri de conversiune:
– substantivizarea (trecerea
altor cuvinte în clasa substantivului). În limba română se pot substantiviza
adjectivele (bogatul, zgârcitul), pronumele
(eul, sinele, nimicuri),
numerale (doiul, zecele), verbele la formele nepredicative (intrare, aratul, semănatul), adverbele (binele,
aproapele), interjecţiile (ofuri).
– adjectivizarea (trecerea altor
cuvinte în clasa adjectivului). Trecerea altor părţi de vorbire (substantive,
participii, gerunzii, adverbe) în clasa adjectivului se realizează prin
utilizarea lor cu funcţiile sintactice specifice adjectivului: zi pierdută, pâine aburindă.
– adverbializarea (trecerea altor
cuvinte în clasa adverbului). În clasa adverbelor pot trece: adjectivele
calificative, care devin adverbe de mod (merge
elegant, sprinten, frumos), unele
substantive, care devin adverbe de timp sau de mod (Lucrează seara. S-a supărat foc.), unele verbe (Poate că e ocupat).
Abrevierea
Abrevierea este procedeul de
formare a cuvintelor noi prin prescurtarea unui cuvânt prin litera iniţială sau
printr-un grup de litere. Cuvintele compuse din abreviere se realizează prin
izolarea primelor litere (S.U.A., O.S.C.E., A.S.E.) sau a unor
fragmente de cuvinte (Eurasia,
Moldtelecom, Rompetrol).
Compusele din abreviere au ca punct de plecare grupuri sintactice: O.N.U. – Organizaţia Naţiunilor Unite.
| |
