Limba română - Gradele de comparaţie
Limba română
Marţi, 2016-12-06, 8:54 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 28
Vizitatori: 27
Utilizatori: 1
prichindel

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Înapoi                           Cuprins                         Înainte

    Gradele de comparaţie

     1. Adverbele, ca şi adjectivele, au trei grade de comparaţie:

    ● Gradul comparativ, care are trei aspecte: de superioritate, de egalitate şi de inferioritate;

    ● Gradul superlativ relativ, care poate avea numai două aspecte: de superioritate şi de inferioritate;

    ● Gradul superlativ absolut, cu două aspecte: de superioritate şi de inferioritate.

    2. Gradele de comparaţie se formează cu ajutorul aceloraşi mijloace ca şi la adjective: adverbele mai şi foarte, grupurile de cuvinte: tot aşa de, tot atât de, la fel de, mai puţin, foarte puţin şi articolul adjectival cel, care în structura gradului superlativ relativ este invariabil.

     

    Structura gradelor de comparaţie

    Gradele de comparaţie

    a) de superioritate

    b) de egalitate

    c) de inferioritate


    a) comparativul

    mai bine

    tot aşa de bine

    tot atât de bine

    la fel de bine

    mai puţin bine

    b) superlativul relativ

    cel mai bine

    cel mai puţin bine

    c) superlativul absolut

    foarte bine

    foarte puţin bine

     

    Construcţiile comparative

    3. Gradul comparativ se foloseşte în următoarele construcţii:

    Comparativul de superioritate

    El învaţă

    mai bine

    ca

    decât

    tine.


    Comparativul de egalitate

    El învaţă

    tot aşa de bine

    tot atât de bine

    la fel de bine

    ca (şi)

    tine.

    Comparativul de inferioritate

    El învaţă

    mai puţin bine

    ca

    decât

    tine.

     

    4. Gradul superlativ relativ se foloseşte în următoarele construcţii:

    Superlativul relativ de superioritate

    El învaţă cel mai bine

    dintre noi.

    din clasă.

    de aici.

    Superlativul relativ de inferioritate

    El învaţă cel mai puţin bine

    dintre noi.

    din clasă.

    de aici.

     

    5. Gradul superlativ absolut se foloseşte în construcţii fără cel de al doilea termen de comparaţie: El învaţă foarte bine. El învaţă foarte puţin bine.

     

    Clasificarea adverbelor în funcţie de capacitatea lor de a avea grade de comparaţie

     În funcţie de acest criteriu, se disting următoarele tipuri de adverbe:

    ● Adverbe care au grade de comparaţie. Din această categorie fac parte:

    – cele mai multe adverbe de mod propriu-zise: încet, repede, bine, uşor etc.

    – unele adverbe de loc şi de timp: aproape, departe, sus, devreme, târziu etc.

    ● Adverbe care nu au grade de comparaţie. Se delimitează următoarele subclase de asemenea adverbe:

    – adverbele pronominale: aşa, atât etc.

    – adverbele de mod de probabilitate: poate, probabil, oare etc.

    – adverbele de mod de afirmaţie: da, nu, ba da, ba nu etc.

    – unele adverbe de mod propriu-zise: degeaba, sufleteşte, omeneşte, întocmai etc.

    – cele mai multe adverbe de loc, de timp şi de cantitate: acasă, alături, azi, mâine, ieri, destul, circa, acum, aici etc.

    ● Adverbe care prin însăşi semantica lor lexicală exprimă un anumit grad de comparaţie: excelent (foarte bun, foarte frumos), colosal (foarte mare), uriaş (de proporţii neobişnuit de mari) etc.

    Notă. Câteva adverbe se folosesc numai la un anumit grad de comparaţie: mai abitir, mai ales, mai presus, mai prejos.

     

    Înapoi                           Cuprins                         Înainte