Limba română - Grad de comparaţie
Limba română
Marţi, 2016-12-06, 8:53 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 28
Vizitatori: 27
Utilizatori: 1
prichindel

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Grad de comparaţie

    Categorie gramaticală a adjectivelor şi a adverbelor care exprimă intensitatea însuşirii unui obiect sau gradul de manifestare a unei acţiuni sau stări. Este o categorie care se realizează printr-un sistem de opoziţii constituit din trei membri: ● gradul comparativ (de superioritate, de egalitate, de inferioritate): mai bun, tot aşa de bun, mai puţin bun; ● gradul superlativ relativ (de superioritate, de inferioritate): cel mai bun, cel mai puţin bun; ● gradul superlativ absolut (de superioritate, de inferioritate): foarte bun, foarte puţin bun.

    Gradele de comparaţie se exprimă cu ajutorul unor mijloace analitice. Ele se formează de la forma-tip a adjectivului (numită tradiţional gradul pozitiv), la care se adaugă: adverbele mai şi foarte, locuţiunea adverbială mai puţin şi articolul adjectival cel, cea, cei, cele. Aceleaşi mărci sunt folosite şi pentru exprimarea gradelor de comparaţie ale adverbelor, cu singura deosebire că în cazul lor se foloseşte forma invariabilă a articolului adjectival cel. Să se compare: El este cel mai bun elev din clasă.; Ea este cea mai bună elevă din clasă., dar: El învaţă cel mai bine din clasă.; Ea învaţă cel mai bine din clasă.

    Gradul de intensitate al unei însuşiri se stabileşte în cadrul unei comparaţii care include doi termeni: termenul comparat şi reperul comparaţiei (Ion este mai înalt decât Mihai., Marea este mai adânca decât lacul.). Intensitatea unei însuşiri comparate se poate manifesta în acelaşi grad (tot aşa de frumos) sau în grade diferite (mai frumos, mai puţin frumos). Prin urmare, raportul stabilit între intensităţile comparate poate fi de egalitate (tot aşa de deştept) sau de inegalitate, adică de superioritate (mai deştept, cel mai deştept, foarte deştept) şi de inferioritate (mai puţin deştept, cel mai puţin deştept, foarte puţin deştept).

    Evaluarea comparativă a intensităţii unei însuşiri poate fi realizată: ● în raport cu intensitatea prezentată de aceeaşi însuşire la un alt obiect (situaţie în care se compară două obiecte diferite): Muntele este mai înalt decât dealul. În acest exemplu obiectele care se compară sunt muntele şi dealul, iar însuşirea comună, care caracterizează în grade diferite aceste două obiecte, este înălţimea lor; ● în raport cu intensitatea însuşirii la acelaşi obiect văzut în împrejurări diferite ale existenţei sale (situaţie în care se compară acelaşi obiect în împrejurări diferite): De data asta, fotbaliştii noştri au fost mai buni ca în meciul precedent. Aici se compară aceeaşi însuşire a aceluiaşi obiect în situaţii diferite; ● în cazuri mai rare, în raport cu o altă însuşire (situaţie în care se compara două însuşiri diferite ale aceluiaşi obiect): Pe cât eşti de viteaz, pe atât eşti de înţelept! (V. Eftimiu). În acest exemplu se compară două însuşiri – vitejia şi înţelepciunea – ce caracterizează, în aceeaşi măsură, o anumită persoană.

    Categoria gradelor de comparaţie nu este proprie tuturor adjectivelor şi tuturor adverbelor. Ea este admisă doar de adjectivele care desemnează însuşiri variabile în raport cu intensitatea. Astfel, este posibilă formarea gradelor de comparaţie de la adjectivul mare, deoarece un obiect poate fi de diferite dimensiuni, însă este imposibilă formarea gradelor de comparaţie de la adjectivul zilnic, deoarece nu există fenomene care ar fi „mai zilnice” sau „mai puţin zilnice”. Din acest punct de vedere, se delimitează ● adjective comparabile (a căror semantică admite exprimarea măsurii în care un obiect posedă o însuşire şi deci pot avea grade de comparaţie) şi ● adjective necomparabile (prin semantica lor nu presupun o variere graduală a însuşirii unui obiect). Pot exprima însuşiri comparabile majoritatea adjectivelor calitative (bun, cuminte, harnic, tânăr). Adjectivele relaţionale şi cuvintele care funcţionează ca adjective nu pot forma grade de comparaţie.