Limba română - Genitiv
Limba română
Vineri, 2016-12-09, 8:12 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 12
Vizitatori: 12
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  •  

    Genitiv

    Caz subordonat al substantivului, specific, de asemenea, cuvintelor din clasa numelui: pronume, adjectiv, numeral. Apare în contexte de tipul: casa, cartea, bucuria… cuiva. Răspunde la întrebările: al cui?, a cui?, ai cui?, ale cui? Genitivul la substantive este cazul care subordonează un nume faţă de un alt termen regent nume: cămaşa băiatului, directorul şcolii, crengile copacului. Din punct de vedere formal, genitivul, de cele mai multe ori, este omonim cu dativul. Se deosebeşte de acesta prin utilizare (admite prezenţa prepoziţiilor, în ce priveşte topica, este postpus verbului) şi prin valorile exprimate.

    Genitivul se exprimă cu ajutorul următoarelor mijloace: ● articolul substantival hotărât şi cel nehotărât (cartea elevului, caietul unui elev); ● desinenţa la substantivele şi adjectivele feminine (nota unei eleve harnice, mirosul unei flori frumoase); ● articolul genitival folosit în anumite condiţii sintactice pentru a marca genitivul diferenţiindu-l de dativ (o carte a elevului, un pix al studentului).

    La substantiv şi la părţile de vorbire folosite cu valoare substantivală, genitivul este unul dintre cazurile care se poate construi cu prepoziţie sau fără prepoziţie.

    Substantivul în genitiv fără prepoziţie are ca termen determinat un substantiv şi poate îndeplini funcţiile sintactice de: ● atribut: Pe urmă privirile copiilor se întorc spre mama lor. (Camil Petrescu); ● nume predicativ: Cartea este a profesorului.; Lucrarea cea mai reuşită a fost a studentului anului trei.

    Genitivul este cerut de prepoziţiile primare: asupra, contra şi de prepoziţiile formate prin conversiunea altor părţi de vorbire: dedesubtul, dinaintea, dinapoia, dindărătul, înaintea, înapoia, îndărătul, înăuntrul, împrejurul, împotriva, precum şi de locuţiunile prepoziţionale al căror ultim element este un substantiv articulat hotărât (-l, -a): în dreptul, în mijlocul, în timpul, în vremea, la începutul, din cauza, în ciuda, cu ajutorul, în privinţa, în afara, cu excepţia etc. Substantivul în cazul genitiv precedat de o prepoziţie sau de o locuţiune prepoziţională poate fi: ● nume predicativ: Popoarele sunt contra tiraniei.; ● atribut: Într-o clipire toată fiinţa lui Titu se schimbă într-o ură cumplită împotriva învăţătorului. (L. Rebreanu); ● complement indirect: Şi se repezi ca un uliu asupra cumnatului. (M. Preda); Roma îşi aţinteşte privirea asupra Daciei. (Al. Vlahuţă); ● complement instrumental: Cu ajutorul unei oglinzi fermecate, cavalerul găsi comoara. (M. Eliade); ● complement circumstanţial: a) de loc: Totuşi, când am ajuns în dreptul casei m-am oprit şi n-am avut curaj să pătrund. (O. Paler); c) de timp: Tinerii, asupra toamnei, se suiseră în munte, cu alţi tovarăşi şi cu măgăruşii, pe poteci pe care numai ei pe lume le ştiau. (M. Sadoveanu); În timpul zilei nu-l putea descoperi nimeni. (I. Teodoreanu); d) de cauză: Dar nu se zărea mai nimic din cauza întunericului. (O. Paler); e) de scop: Instinctul politic, devenit artă, canalizează toate energiile în vederea obţinerii unui câştig maxim. (Em. Cioran); ● condiţional: În cazul unui incendiu toţi trebuie să părăsească încăperea.● concesiv: Numai eu eram crunt, în ciuda sentimentului de sărbătoare care mă stăpânea. (M. Preda); ● de relaţie: Noroc că în privinţa lemnelor satul era liniştit. (V. Voiculescu); Cel puţin în privinţa aşteptării are dreptate. (O. Paler); ● opoziţional: În locul amintirilor, care oricât tot îi aduceau un început de zâmbet, vine tristeţea. (I. Teodoreanu); ● de excepţie: Şi suferă că, în afara doctorului Luca, nimeni nu-i admiră trandafirii, udaţi de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, în lunile de secetă. (O. Paler).

    Funcţia de bază a genitivului este cea de atribut. Folosit în această funcţie sintactică, genitivul poate exprima diferite valori, dintre care cele mai importante sunt: genitivul posesiv (valoare generală cu diverse nuanţe): casa bunicului, găina vecinului; genitivul subiectiv (determină un nume de agent şi denumeşte subiectul unei acţiuni): plecarea trenului, mişcarea stelelor; genitivul obiectiv (determină un nume de agent şi denumeşte obiectul unei acţiuni): cucerirea cosmosului, examinarea bolnavului; genitivul termenului calificat: înălţimea muntelui, gravitatea situaţiei; genitivul partitiv: piciorul mesei, ramurile copacului; genitivul superlativ (este echivalent cu gradul superlativ): minunea minunilor, voinicul voinicilor; genitivul denumirii sau genitivul apozitiv: ţara Moldovei, cetatea Sorocii.

    Pentru exprimarea raportului de genitiv la unele cuvinte invariabile după caz (unele numerale, substantive cu sens colectiv etc.) se folosesc construcţii prepoziţionale ale acuzativului. În componenţa acestor construcţii echivalente cu genitivul intră prepoziţia a (o mama a doi copii).