- Cum
pot să învăţ mai uşor funcţiile sintactice ale cazurilor?
Funcţiile sintactice ale
cazurilor nu e bine să fie memorizate mecanic. Se impune o clasificare a lor,
ceea ce ne poate uşura înţelegerea şi, respectiv, memorizarea lor.
Pentru început este
important să ştim că fiecare caz are o funcţie sintactică de bază, care este şi
cea mai frecventă, şi mai multe funcţii sintactice secundare, mai puţin
frecvente.
I. Funcţiile sintactice
de bază ale cazurilor:
Nominativul
– răspunde la întrebările cine? ce?
– cazul subiectului:
Elevul este în clasă.
Genitivul
– răspunde la întrebările al, a, ai ,ale cui?
– cazul atributului
substantival: Cartea elevului este pe bancă.
Dativul
– răspunde la întrebarea cui?
– cazul complementului
indirect: Profesorul
i-a dat elevului o
carte.
Acuzativul
– răspunde la întrebarea pe cine?, ce?
– cazul complementului
direct: Văd
acolo un elev.
Vocativul
– nu îndeplineşte nicio funcţie sintactică în
propoziţie
– cazul adresării directe.
II. Funcţiile sintactice mai
puţin frecvente ale cazurilor:
Nominativul
a. nume predicativ: El este elev.
b. apoziţie: El este Mihai, prietenul
meu.
Genitivul
– nume predicativ: Cărţile sunt ale elevului.
Dativul
– apoziţie (foarte rar): I-am dat cartea lui Mihai, prietenului meu.
Acuzativul
a. element predicativ suplimentar: L-a angajat bucătar.
b. complement circumstanţial (foarte rar):
– de loc: Am mers o cale lungă.
– de timp: L-am căutat o zi întreagă.
– de mod: S-a supărat foc.
III. În sfârşit, unele
cazuri pot avea anumite funcţii sintactice fiind însoţite de prepoziţii.
Nominativul
– nu este introdus niciodată cu ajutorul
prepoziţiilor.
Genitivul
– poate fi introdus cu ajutorul prepoziţiilor şi
locuţiunilor prepoziţionale: asupra, contra, împotriva, înaintea, înapoia, deasupra,
în faţa, în mijlocul, în spatele, în vederea, în ciuda, din cauza etc.
– îndeplineşte funcţiile sintactice de:
a. nume predicativ: Popoarele sunt contra tiraniei.
b. complement indirect: Câinele se repezi asupra lupului.
c. complement circumstanţial de loc: Maşina s-a oprit
în faţa clădirii.
d. complement circumstanţial de cauză: Din cauza furtunii,
nu circulă niciun tren.
Dativul
– poate fi introdus cu ajutorul prepoziţiilor: datorită,
graţie, mulţumită
– îndeplineşte funcţia sintactică de:
– complement instrumental: A reuşit datorită
părinţilor.
Acuzativul
– poate fi introdus cu ajutorul prepoziţiilor şi
locuţiunilor prepoziţionale: cu, de, despre, din, dinspre, fără, în, între, la, lângă,
pe, peste, prin, spre, sub, de la, de pe, de pe la, de sub, de lângă, afară de,
în caz de, în loc de, înainte de etc.
– îndeplineşte funcţiile sintactice de:
a. complement direct: Profesorul îl întreabă pe elev tema.
b. nume predicativ: Masa e de
brad.
c. atribut: Oamenii de la munte sunt rezistenţi.
d. complemente necircumstanţiale:
– complement indirect: Toţi râd de
glumele lui.
– complement de agent: Casa este construită de muncitori.
– complement instrumental: Mama taie pâine cu cuţitul.
– complement sociativ: A plecat la mare împreună cu părinţii.
e. complemente circumstanţiale:
– de loc: Elevul merge la şcoală.
– de timp: Noi vom merge în excursie la
vară.
– de cauză: El sare în sus de bucurie.
Aşadar,
I. Funcţiile sintactice
de bază ale cazurilor sunt:
Subiect – pentru Nominativ
Atribut – pentru Genitiv
Complement direct – pentru Acuzativ
Complement indirect – pentru Dativ
II. Funcţiile sintactice
mai puţin frecvente ale cazurilor sunt:
Nume predicativ – pentru Nominativ şi Genitiv
Apoziţie – pentru Nominativ şi Dativ
Element predicativ suplimentar – pentru Acuzativ
Complement circumstanţial (de timp, loc, mod) – pentru Acuzativ
III. Funcţiile sintactice
ale cazurilor însoţite de prepoziţii sunt:
Atribut – pentru Genitiv şi Acuzativ
Nume predicativ – pentru Genitiv şi Acuzativ
Complement direct – pentru Acuzativ
Complement indirect – pentru Genitiv
Complemente necircumstanţiale (indirect, de agent, instrumental,
sociativ) – pentru Acuzativ
Complemente circumstanţiale (de loc, de timp, de mod, de scop, de
cauză etc.) – pentru Acuzativ şi, rar, pentru Genitiv
