Limba română - Funcţiile sintactice ale cazurilor
Limba română
Vineri, 2016-12-09, 8:15 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 10
Vizitatori: 10
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual


  • Înapoi                           Cuprins                         Înainte


    • Cum pot să învăţ mai uşor funcţiile sintactice ale cazurilor?

    Funcţiile sintactice ale cazurilor nu e bine să fie memorizate mecanic. Se impune o clasificare a lor, ceea ce ne poate uşura înţelegerea şi, respectiv, memorizarea lor.

    Pentru început este important să ştim că fiecare caz are o funcţie sintactică de bază, care este şi cea mai frecventă, şi mai multe funcţii sintactice secundare, mai puţin frecvente.

     

    I. Funcţiile sintactice de bază ale cazurilor:

    Nominativul

    – răspunde la întrebările cine? ce?

    – cazul subiectului: Elevul este în clasă.

    Genitivul

    – răspunde la întrebările al, a, ai ,ale cui?

    – cazul atributului substantival: Cartea elevului este pe bancă.

    Dativul

    – răspunde la întrebarea cui?

    – cazul complementului indirect: Profesorul i-a dat elevului o carte.

    Acuzativul

    – răspunde la întrebarea pe cine?, ce?

    – cazul complementului direct: Văd acolo un elev.

    Vocativul

    – nu îndeplineşte nicio funcţie sintactică în propoziţie

    – cazul adresării directe.

     

    II. Funcţiile sintactice mai puţin frecvente ale cazurilor:

    Nominativul

    a. nume predicativ: El este elev.

    b. apoziţie: El este Mihai, prietenul meu.

    Genitivul

    – nume predicativ: Cărţile sunt ale elevului.

    Dativul

    – apoziţie (foarte rar): I-am dat cartea lui Mihai, prietenului meu.

    Acuzativul

    a. element predicativ suplimentar: L-a angajat bucătar.

    b. complement circumstanţial (foarte rar):

    – de loc: Am mers o cale lungă.

    – de timp: L-am căutat o zi întreagă.

    – de mod: S-a supărat foc.

     

    III. În sfârşit, unele cazuri pot avea anumite funcţii sintactice fiind însoţite de prepoziţii.

    Nominativul

    – nu este introdus niciodată cu ajutorul prepoziţiilor.

    Genitivul

    – poate fi introdus cu ajutorul prepoziţiilor şi locuţiunilor prepoziţionale: asupra, contra, împotriva, înaintea, înapoia, deasupra, în faţa, în mijlocul, în spatele, în vederea, în ciuda, din cauza etc.

    – îndeplineşte funcţiile sintactice de:

    a. nume predicativ: Popoarele sunt contra tiraniei.

    b. complement indirect: Câinele se repezi asupra lupului.

    c. complement circumstanţial de loc: Maşina s-a oprit în faţa clădirii.

    d. complement circumstanţial de cauză: Din cauza furtunii, nu circulă niciun tren.

    Dativul

    – poate fi introdus cu ajutorul prepoziţiilor: datorită, graţie, mulţumită

    – îndeplineşte funcţia sintactică de:

    – complement instrumental: A reuşit datorită părinţilor.

    Acuzativul

    – poate fi introdus cu ajutorul prepoziţiilor şi locuţiunilor prepoziţionale: cu, de, despre, din, dinspre, fără, în, între, la, lângă, pe, peste, prin, spre, sub, de la, de pe, de pe la, de sub, de lângă, afară de, în caz de, în loc de, înainte de etc.

    – îndeplineşte funcţiile sintactice de:

    a. complement direct: Profesorul îl întreabă pe elev tema.

    b. nume predicativ: Masa e de brad.

    c. atribut: Oamenii de la munte sunt rezistenţi.

    d. complemente necircumstanţiale:

    – complement indirect: Toţi râd de glumele lui.

    – complement de agent: Casa este construită de muncitori.

    – complement instrumental: Mama taie pâine cu cuţitul.

    – complement sociativ: A plecat la mare împreună cu părinţii.

    e. complemente circumstanţiale:

    – de loc: Elevul merge la şcoală.

    – de timp: Noi vom merge în excursie la vară.

    – de cauză: El sare în sus de bucurie.

     

    Aşadar,

    I. Funcţiile sintactice de bază ale cazurilor sunt:

    Subiect – pentru Nominativ

    Atribut – pentru Genitiv

    Complement direct – pentru Acuzativ

    Complement indirect – pentru Dativ

     

    II. Funcţiile sintactice mai puţin frecvente ale cazurilor sunt:

    Nume predicativ – pentru Nominativ şi Genitiv

    Apoziţie – pentru Nominativ şi Dativ

    Element predicativ suplimentar – pentru Acuzativ

    Complement circumstanţial (de timp, loc, mod) – pentru Acuzativ

     

    III. Funcţiile sintactice ale cazurilor însoţite de prepoziţii sunt:

    Atribut – pentru Genitiv şi Acuzativ

    Nume predicativ – pentru Genitiv şi Acuzativ

    Complement direct – pentru Acuzativ

    Complement indirect – pentru Genitiv

    Complemente necircumstanţiale (indirect, de agent, instrumental, sociativ) – pentru Acuzativ

    Complemente circumstanţiale (de loc, de timp, de mod, de scop, de cauză etc.) – pentru Acuzativ şi, rar, pentru Genitiv

     

    Înapoi                           Cuprins                         Înainte