Limba română - Formarea cuvintelorşi ortografia
Limba română
Marţi, 2016-12-06, 8:54 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 29
Vizitatori: 28
Utilizatori: 1
prichindel

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Înapoi                           Cuprins                         Înainte

    Formarea cuvintelor şi problemele de ortografie

    Prefixul con- (com-, co-)

    1. Prefixul con- apare înainte de consoane surde şi sonore (cu excepţia lui b şi p): concetăţean, confrate, a conlucra.

    2. Prefixul com- se scrie înainte de b şi p: a combate, a compune.

    3. Prefixul co- se foloseşte înainte de vocale: a coexista, a coopera, a coopta. Această variantă poate apărea şi înaintea consoanelor: comesean, coraport.

    Prefixul in- (im-, i-)

    1. Se scrie in- înainte de vocale şi înainte de cele mai multe consoane: inegal, incorect, invizibil.

    2. Se scrie im- înainte de b şi p: impar, imperfect.

    3. Se scrie i- înainte de consoanele l, m, n, r: imaterial, ilogic, ilizibil, inavigabil, ireal.

    Prefixul în- (îm-)

    1. În majoritatea absolută a cazurilor se scrie în-: a înarma, a întări, a înscena.

    2. Se scrie îm- înainte de b şi p: a îmbărbăta, a împroprietări.

    Prefixul des- (dez-, de-)

    1. Se scrie des- în derivatele formate de la cuvintele care încep cu o consoană surdă: a desface, a descifra, a despărţi.

    2. Se scrie dez- înainte de b, d, g, v, m, n, l, r sau înainte de vocale: a dezbate, a dezdoi, a dezminţi, dezordine.

    3. Se scrie de- înainte de s, ş, j: a desăra, a deşuruba, a dejuca.

    Notă. Tot de- se scrie şi în unele cuvinte noi indiferent de sunetul iniţial al temei: deetatizare, declasat, a decontamina, a deconecta, a decoloniza, a decongela, a demonta, a despera, a detrona.

    Prefixul răs- (răz-, ră-)

    1. Se scrie răs- înainte de vocale şi consoane surde: răsalaltăieri, răspoimâine, a răsturna.

    2. Se scrie răz- în derivatele de la cuvintele care încep cu b, d, g, j, n: a răzbate, a răzgândi, a răzbubui, a răzbuna.

    3. Se scrie ră- înainte de s: a răsufla.

    Prefixele ante- şi anti-

    Prefixul ante- este specializat pentru formarea cuvintelor cu sensul de „înainte", „în faţă", „anterior" (antecalcul, antedată), iar prefixul anti- atribuie cuvintelor sensul de „împotrivă" (antisocial, antibiotic, antiderapant).

    Notă. Cuvântul anticameră s-a încetăţenit în limbă cu această formă fiind împrumutat din italiană sau din franceză.

    Sufixele -eală (-ială), -ean (-ian)

    1. După consoane, deci şi după ş, j, s, z, ţ, se scrie -eală, -ean: ameţeală, greşeală, oboseală, moldovean, ieşean.

    2. După vocale se scrie -ială, -ian: cheltuială, tencuială, vasluian, chişinăuian.

    Sufixul -eţe

    Sufixul -eţe are la finală e, nu ă: tinereţe, frumuseţe.

    Cuvintele compuse

    Substantive compuse

    1. Se scriu într-un singur cuvânt următoarele categorii de substantive:

    a) substantivele compuse alcătuite din cuvinte întregi existente independent în limbă şi care se comportă ca un singur cuvânt (se declină numai ultimul element): bunăstare, binefacere, dreptunghi, untdelemn, fărădelege;

    b) substantivele compuse care au în structura lor elemente de compunere fără existenţă independentă în limba română: aerogară, autoapărare, electrofizică, semilună, pomicultură, cardiogramă.

    2. Se scriu cu cratimă următoarele categorii de substantive:

    a) substantive compuse alcătuite din două substantive în nominativ care îşi păstrează individualitatea morfologică: câine-lup, redactor-şef, vagon-restaurant;

    b) substantive compuse alcătuite dintr-un substantiv în nominativ şi un substantiv în genitiv: traista-ciobanului, ciuboţica-cucului;

    c) substantivele compuse alcătuite dintr-un substantiv şi un adjectiv sau dintr-un adjectiv şi un substantiv: argint-viu, bună-credinţă, rea-voinţă, liber-profesionist, sergent-major;

    d) substantivele compuse dintr-un numeral şi un substantiv: şapte-fraţi, prim-ministru;

    e) substantive compuse din două substantive legate prin prepoziţie: drum-de-fier, cal-de-mare, floare-de-leac;

    f) substantive compuse cu prepoziţia după: după-masă;

    g) substantive compuse având structura unor propoziţii sau fraze: gură-cască, lă-mă-mamă, nu-mă-uita, du-te-vino.

    Adjective compuse

    1. Se scriu într-un singur cuvânt următoarele categorii de adjective:

    – adjectivele compuse vechi: binefăcător, binevoitor, răufăcător, clarvăzător, atotştiutor, cuminte, cumsecade;

    – adjectivele compuse alcătuite din elemente de compunere care nu există independent în limbă: aerodinamic, neolitic, electromecanic, multilateral.

    2. Se scriu cu cratimă următoarele categorii de adjective:

    – adjectivele compuse alcătuite din două adjective existente de sine stătător în limbă: literar-muzical, roşu-portocaliu, galben-verde, roşu-aprins, social-economic, nord-american, sud-african, sud-dunărean;

    – adjectivele compuse formate din două adjective unite prin vocală de legătură: tehnico-material, anglo-german, româno-turc;

    – adjectivele compuse dintr-un adverb şi un adjectiv: aşa-zis, aşa-numit, nou-născut, sus-numit, sus-pus, propriu-zis.

     

    Înapoi                           Cuprins                         Înainte