Limba română - Evoluţia semantică a cuvintelor
Limba română
Vineri, 2016-12-09, 8:12 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 12
Vizitatori: 12
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual


  • Evoluţia semantică a cuvintelor

    Modificare a sensului iniţial al cuvintelor sub influenţa factorilor de natură lingvistică sau extralingvistică. Alţi termeni folosiţi pentru acest fenomen sunt alunecări sau deplasări de sens. Evoluţia semantică a cuvintelor poate fi stabilită prin compararea sensurilor iniţiale ale cuvintelor cu cele de azi, adică prin compararea diferitor etape în evoluţia limbii. Aceste schimbări se produc la nivelul structurii lexico-semantice a cuvintelor. Una dintre consecinţele principale ale evoluţiei sensurilor cuvintelor o constituie polisemia.

    De cele mai multe ori, evoluţia sensului cuvintelor se realizează prin ● extensiunea sensului sau prin ● restrângerea sensului. În cazul extensiunii, cuvintele îşi lărgesc sfera de cuprindere trecând de la un sens particular la unul general. Drept exemple de extindere semantică pot servi cuvintele: pasăre desemna la început doar o specie de pasări (vrabia), iar mai târziu a început să denumească orice pasăre; cerneală avea sensul „cerneala neagră”, iar azi desemnează orice fel de lichid utilizat pentru scris, indiferent de culoare.

    Fenomenul de restrângere a sensului cuvintelor presupune o specializare, o îngustare a sferei de cuprindere. De exemplu, cuvântul nutreţ, care provine de la latinescul nutricium cu sensul „hrană în general”, astăzi înseamnă „hrană pentru animalele domestice erbivore”; cuvântul varză însemna „verdeaţă, plante verzi”, azi are sensul de „plantă legumicolă cu frunze mari, groase şi ondulate folosită în alimentaţie”.

    Uneori, în procesul evoluţiei semantice a cuvintelor se poate produce fie ● o degradare, fie ●o înnobilare a sensurilor. Un exemplu de înnobilare a sensului se observa în cazul cuvântului războinic, care la început însemna „ucigaş, tâlhar”, iar ulterior a căpătat sensul de „luptător, ostaş care ia parte la un război”. Procedeul invers de degradare a sensului s-a produs în cazul cuvântului mişel, care iniţial avea sensul „slab, sărac, nenorocit”, iar astăzi e folosit cu sensul „ticălos, nemernic; laş, fricos”.

    Pentru explicarea mecanismului evoluţiei sensurilor este necesar să fie examinate şi modalităţile prin care se poate provoca schimbarea de sens a cuvintelor. Există două modalităţi care contribuie la apariţia noilor sensuri: ● transferul bazat pe un raport de asemănare între cele două obiecte (numit şi transfer metaforic) şi ● transferul pe baza unei relaţii de contiguitate între obiectele desemnate de cuvinte (numit şi transfer metonimic).

    În felul acesta, de-a lungul anilor, cuvintele îşi pot schimba sensul sub influenţa factorilor de natură diferită. Cauzele schimbărilor semantice sunt numeroase şi variate. Ele pot fi reduse însă la două tipuri de bază: ● factori lingvistici şi ● factori extralingvistici. În cazul factorilor de natură lingvistică, schimbările sunt determinate de evoluţia limbii, adică de procesele care au loc ca urmare a modificării relaţiilor semantice stabilite între cuvinte în cadrul unui câmp lexico-semantic. Un rol important în schimbarea sensului unui cuvânt îi revine de asemenea contextului în care acesta începe să fie utilizat. Factorii extralingvistici sunt legaţi de schimbările din realitatea extralingvistică: dispariţia, transformarea, apariţia unor obiecte, modificarea relaţiilor social-istorice. O influenţă foarte mare asupra modificării sensurilor cuvintelor au, mai ales, schimbările din societate, care se află în permanentă transformare.