Limba română - Definitie
Limba română
Vineri, 2016-12-09, 6:20 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 6
Vizitatori: 6
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual


  • Cuprins


     

    A. Analiza categoriilor gramaticale în plan paradigmatic

     

    Definiţie şi trăsături caracteristice

    Categoria gramaticală este reprezentată printr-un ansamblu de forme flexionare ale cuvântului asociate cu anumite sensuri gramaticale, fiind organizate într-un sistem de opoziţii.

    O categorie gramaticală se defineşte prin următoarele trăsături:

    • asocierea unor sensuri gramaticale (planul conţinutului) cu anumite mijloace gramaticale folosite pentru exprimarea lor (planul expresiei). Astfel, pentru recunoaşterea unei categorii gramaticale este importantă existenţa unor sensuri cărora le corespund anumite mijloace formale de exprimare. În lipsa uneia dintre aceste două componente nu putem vorbi despre prezenţa unei categorii gramaticale în limbă.

     

    •  existenţa a cel puţin doi termeni care să fie corelaţi între ei. De exemplu, prin corelarea celor două forme ale substantivului – singularul (desemnează un singur exemplar) şi pluralul (desemnează mai multe exemplare ale aceluiaşi obiect) – se constituie categoria gramaticală a numărului, realizată prin opoziţia următoarelor perechi de forme: munte – munţi, casă – case, drum – drumuri.

     

    •  formele care constituie o categorie gramaticală sunt opuse în baza unor semnificaţii omogene, adică sunt grupate împreună datorită unei valori generale comune. De exemplu, cele două semnificaţii ale formelor de număr se opun prin faptul că se referă la un număr diferit de exemplare ale aceluiaşi obiect, ele fiind reunite în baza unei valori generale comune, care este cantitatea.

     

    •  un grad mare de cuprindere a unităţilor lexicale. O categorie gramaticală poate fi delimitată doar în cazul în care aceasta este proprie unor clase lexico-gramaticale de cuvinte în ansamblu, şi nu doar unui anumit număr de elemente din această clasă. Astfel, categoria numărului este proprie clasei substantivului în ansamblul ei.

     

    Aşadar, o categorie gramaticală are la bază un ansamblu de sensuri sau funcţii gramaticale care îşi găsesc o marcare flexionară clară având o organizare paradigmatică.

     

    Categoriile gramaticale identificate în limba română şi părţile de vorbire pe care acestea le caracterizează sunt:

    genul (la adjectiv, numeral, pronume şi verb),

    numărul (la substantiv, pronume, adjectiv, numeral şi verb),

    cazul (la substantiv, pronume, adjectiv şi numeral),

    determinarea minimală (la substantiv),

    gradele de comparaţie (la adjectiv şi adverb),

    persoana (la pronume şi verb),

    diateza, modul şi timpul (la verb).