5.
Cuvintele şi construcţiile incidente
● Se disting următoarele tipuri de cuvinte incidente:
1) cuvinte şi construcţii incidente care exprimă atitudinea
vorbitorului faţă de cele comunicate: din
păcate, din (ne)fericire, cu părere de rău, spre marele meu regret, spre
nedumerirea mea etc.
2) cuvinte şi construcţii incidente care exprimă
certitudinea sau incertitudinea vorbitorului în legătură cu cele comunicate: fireşte, bineînţeles, desigur, evident,
negreşit, într-adevăr, fără îndoială, cu siguranţă, fără doar şi poate,
natural, de bună seamă, probabil, pesemne, poate, se prea poate, parcă, cică
etc.
3) cuvinte şi construcţii incidente care indică sursa
informaţiei: după mine, după părerea mea
etc.
4) cuvinte şi construcţii incidente care exprimă legătura
dintre idei, consecutivitatea expunerii gândurilor: în primul rând, în al doilea rând, mai întâi de toate, în sfârşit, la
urma urmelor, de altfel, de altminteri, dimpotrivă, din contra, printre altele,
apropo, pe de o parte, pe de altă parte etc.
5) cuvinte şi
construcţii incidente care exprimă modalitatea de formulare a gândurilor: într-un cuvânt, cu alte cuvinte, altfel spus, mai exact, mai bine
zis, în general, în linii mari, în special, la drept vorbind, de fapt, în fond
etc.
1 Cuvintele şi grupurile de cuvinte incidente se
despart de restul propoziţiei prin virgule, linii de pauză sau paranteze:
Mi-aş face, evident,
datoria. (L. Rebreanu)
Era, poate,
prea târziu. (V. Eftimiu)
Soldaţii nici nu mă văzură, poate. (Em. Gârleanu)
Din fericire, rănile primite pe urma
accidentului de automobil nu erau prea grave. (V. Eftimiu)
Admirăm – şi pe
drept cuvânt – în limba greacă şi germană capacitatea lor de compunere. (C. Noica)
Goana lui salvează batalionul, căci inamicul, care de sus
îl vede alergând, s-a încăpăţânat să-l vâneze şi (poate
crezându-l ofiţer superior) trage
toate salvele după el. (Camil Petrescu)
2 În cazul în care cuvintele incidente se află
alături de o parte de propoziţie izolată de restul comunicării, ele nu se
despart de aceasta prin virgulă:
E vorba de un artist, poate de un mare artist.
(Camil Petrescu)
Cu o dragoste şi cu o admiraţie neclintită, acest frate
bandit îi punea totul la îndemână, îl întreţinea aproape, îi hrănea revolta sa
permanentă – şi sinceră fără îndoială
– dar alimentată cu banii lui Vasile. (Cezar Petrescu)
|
