5. Cuvintele şi construcţiile incidente

● Se disting următoarele tipuri de cuvinte incidente:

1) cuvinte şi construcţii incidente care exprimă atitudinea vorbitorului faţă de cele comunicate: din păcate, din (ne)fericire, cu părere de rău, spre marele meu regret, spre nedumerirea mea etc.

2) cuvinte şi construcţii incidente care exprimă certitudinea sau incertitudinea vorbitorului în legătură cu cele comunicate: fireşte, bineînţeles, desigur, evident, negreşit, într-adevăr, fără îndoială, cu siguranţă, fără doar şi poate, natural, de bună seamă, probabil, pesemne, poate, se prea poate, parcă, cică etc.

3) cuvinte şi construcţii incidente care indică sursa informaţiei: după mine, după părerea mea etc.

4) cuvinte şi construcţii incidente care exprimă legătura dintre idei, consecutivitatea expunerii gândurilor: în primul rând, în al doilea rând, mai întâi de toate, în sfârşit, la urma urmelor, de altfel, de altminteri, dimpotrivă, din contra, printre altele, apropo, pe de o parte, pe de altă parte etc.

5) cuvinte şi construcţii incidente care exprimă modalitatea de formulare a gândurilor: într-un cuvânt, cu alte cuvinte, altfel spus, mai exact, mai bine zis, în general, în linii mari, în special, la drept vorbind, de fapt, în fond etc.

 1  Cuvintele şi grupurile de cuvinte incidente se despart de restul propoziţiei prin virgule, linii de pauză sau paranteze:

Mi-aş face, evident, datoria. (L. Rebreanu)

Era, poate, prea târziu. (V. Eftimiu)

Soldaţii nici nu mă văzură, poate. (Em. Gârleanu)

Din fericire, rănile primite pe urma accidentului de automobil nu erau prea grave. (V. Eftimiu)

Admirăm – şi pe drept cuvânt – în limba greacă şi germană capacitatea lor de compunere. (C. Noica)

Goana lui salvează batalionul, căci inamicul, care de sus îl vede alergând, s-a încăpăţânat să-l vâneze şi (poate crezându-l ofiţer superior) trage toate salvele după el. (Camil Petrescu)

 2  În cazul în care cuvintele incidente se află alături de o parte de propoziţie izolată de restul comunicării, ele nu se despart de aceasta prin virgulă:

E vorba de un artist, poate de un mare artist. (Camil Petrescu)

Cu o dragoste şi cu o admiraţie neclintită, acest frate bandit îi punea totul la îndemână, îl întreţinea aproape, îi hrănea revolta sa permanentă – şi sinceră fără îndoială – dar alimentată cu banii lui Vasile. (Cezar Petrescu)