Limba română - Complementele circumstanţiale
Limba română
Vineri, 2016-12-09, 8:14 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 11
Vizitatori: 11
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Înapoi                           Cuprins                         Înainte

     

     

     

     

    Complementele circumstanţiale

     În limba română se delimitează următoarele feluri de complemente circumstanţiale.

     

    Complementul circumstanţial:

    Semnificaţia

    Întrebarea la care răspunde

    Exemplu

    1. de loc

    locul în care se petrece o acţiune sau se manifestă o însuşire

    unde?, de unde?, pe unde?, până unde?, încotro?

    Spre răsărit cerul începe să se lumineze.

    2. de timp

    timpul în care se petrece o acţiune sau se manifestă o însuşire

    când?, de când?, pe când?, până când?, cât timp?

    Noaptea râul a îngheţat.

    3. de mod

    modul în care se desfăşoară o acţiune sau felul în care se prezintă o însuşire

    cum?, în ce fel?, în ce mod?

    Trenul merge încet.

    4. de cauză

    cauza, motivul realizării unei acţiuni sau a existenţei unei însuşiri

    din ce cauză?

    În pădure urlă lupii de foame.

    5. de scop

    scopul realizării unei acţiuni

    de ce?, pentru ce?, după ce?, la ce?, cu ce scop?, în ce scop?

    El luptă pentru dreptate.

    6. condiţional

    condiţia de a cărei îndeplinire depinde o acţiune sau o însuşire

    în ce condiţie?

    La încălzire apa se transformă în vapori.

    7. consecutiv

    consecinţa unei acţiuni sau a unei însuşiri

    care este urmarea faptului că…?

    S-a schimbat de nerecunoscut.

    8. concesiv

    obiectul sau situaţia care ar fi fost de aşteptat să împiedice înfăptuirea unei acţiuni sau existenţa unei însuşiri

    în ciuda cărui fapt?, în pofida cărui fapt?

    În ciuda ploii, pe stradă este multă lume.

    9. de relaţie

    obiectul la care se limitează o acţiune ori existenţa unei însuşiri; obiectul din al cărui punct de vedere este emisă comunicarea

    referitor la cine?, referitor la ce?, în ce privinţă?, din ce punct de vedere?

    De citit, am citit.

    De harnică, e harnică.

    10. opoziţional

    obiectul sau situaţia care se opune celor exprimate prin altă parte de propoziţie

    În locul lui, a venit colegul său.

    11. cumulativ

    obiectul sau situaţia la care se adaugă cele exprimate prin altă parte de propoziţie

    Pe lângă asta, a mai luat şi bătaie.

    12. de excepţie

    obiectul care constituie o excepţie faţă de ceea ce este exprimat prin alte părţi de propoziţie

    cu excepţia cui?

    În afară de asta, nu mai ştie nimic

     

    Înapoi                           Cuprins                         Înainte