Limba română - Complemente circumstanţiale izolate
Limba română
Marţi, 2016-12-06, 8:53 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 28
Vizitatori: 27
Utilizatori: 1
prichindel

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Înapoi                           Cuprins                         Înainte


    4. Complementele circumstanţiale izolate

     1  Sunt mai des în situaţia de a fi izolate, prin virgulă, complementele circumstanţiale care nu se află în imediata vecinătate a termenului regent, mai ales când se insistă asupra lor în comunicare:

    Nechifor Lipan plecase de acasă după nişte oi, la Dorna. (M. Sadoveanu)

    Vestea însă umbla din casă în casă, în şoaptă, ca un tâlhar. (L. Rebreanu)

    Parcă din tot corpul s-a scurs sângele din mine, prin picioare, în pământ. (Camil Petrescu)

     2  Sunt frecvent izolate complementele circumstanţiale care apar în altă poziţie decât cea pe care o ocupă în ordinea normală a complementelor: subiect + atribut + complement direct + complement indirect + complement circumstanţial:

    Parcă se ruga, în acele clipe, pentru mine. (M. Preda)

    Mergeam, vertiginos, la dezastru. (V. Eftimiu)

    Loveau puternic, cu latul palmei, drept la mijloc, fiecare lipitoare. (Z. Stancu)

    Am umplut, în câteva zile, cu însemnările mele, un caiet întreg. (L. Blaga)

     3  Complementele circumstanţiale aşezate după predicat:

    a) nu se despart, de obicei, prin virgulă:

    Tot pământul se albi într-o singură noapte. (L. Rebreanu)

    Pâlcuri mari turceşti pătrunseră în munţi. (E. Camilar)

    Soarele bătea pieziş în ferestre. (M. Sadoveanu)

    Timpul trecea încet. (Z. Stancu)

    Sunt mort de oboseală. (Camil Petrescu)

    b) pot fi izolate prin virgulă numai când vorbitorul urmăreşte scopul de a accentua circumstanţa respectivă:

    O să ne vedem mâine dimineaţă, la poliţie! (V. Eftimiu)

    Prea am stat singur atât amar de ani, printre străini! (V. Eftimiu)

    Îţi împrumuta plugul, primăvara. (F. Neagu)

    Pare că Nechifor a umblat pe acest drum, cu pace. (M. Sadoveanu)

    Dar nimeni nu voia să ridice securea asupra lui, din silă! (E. Camilar)

    Lua în mâna sa tot mai mult din puterea ţării, pentru înfruntarea inevitabilă. (E. Camilar)

     4  Complementele circumstanţiale aşezate la începutul propoziţiei:

    a) se izolează prin virgulă când sunt importante pentru comunicare şi vorbitorul urmăreşte scopul de a evidenţia circumstanţa respectivă:

    De la gară, tocmai la primărie se oprise. (E. Barbu)

    La picioarele lor, marea spărgea uşoare valuri înspumate. (V. Eftimiu)

    După miezul nopţii, a început să plouă. (Camil Petrescu)

    Alaltăieri, la rafinărie a explodat un cazan. (Cezar Petrescu)

    În prăvălie, către seară, era mai tot satul. (Camil Petrescu)

    Tot aşa, pe neaşteptate, Paraschiv se sătură să mai mănânce şi se ridică brusc în picioare. (M. Preda)

    Din cauza muntelui, s-a întunecat de tot. (Camil Petrescu)

    b) nu se izolează prin virgulă când vorbitorul nu urmăreşte scopul de a evidenţia circumstanţa dată:

    În berărie era puţină lume. (L. Rebreanu)

    În birou nu era nimeni. (Cezar Petrescu)

    Într-o toamnă aurie am auzit multe poveşti la Hanul Ancuţei. (M. Sadoveanu)

    Din pricina alergăturilor zadarnice rămăsese în urmă cu munca câmpului. (L. Rebreanu)

     5  Se izolează prin virgule complementele circumstanţiale intercalate între părţi de propoziţie aflate în raporturi foarte strânse, de exemplu: între subiect şi predicat (mai ales când subiectul este înaintea predicatului), între elementele predicatului nominal etc.:

    Bunica, în fiecare seară, spune o poveste nepoţilor. (M. Sadoveanu)

    Dar meseria aceasta, în zilele acelea grele, nu-mi mai convenea. (V. Eftimiu)

    Doamna Herdelea, în clipa solemnă, avu un zâmbet de fericire pe buze, dar lacrimile îi curgeau şiroaie. (L. Rebreanu)

     6  Se despart prin virgulă unul de altul complementele circumstanţiale apozitive:

    Undeva, în luncă, necheză un cal. (Z. Stancu)

    Dincolo, peste munte, nu s-au mai văzut decât doi. (M. Sadoveanu)

    – Eu am ştiinţă că fapta asta s-a petrecut ziua, la asfinţitul soarelui. (M. Sadoveanu)

    M-a privit ţintă, cu teamă. (M. Sadoveanu)

     7  Sunt frecvent izolate, prin virgule, următoarele tipuri de complemente circumstanţiale:

    a) complementul circumstanţial concesiv:

    Cu toată sărăcia, Humă nu muncea la nimeni cu ziua. (M. Preda)

    În ciuda formulei arhitectonice evoluate, interiorul era apăsător şi sufocant. (G. Călinescu)

    b) complementul circumstanţial cumulativ:

    Pe lângă cei cu judecata, aşteptau şi alţi oameni să aibă intrare la mila Voievodului. (M. Sadoveanu)

    Cucoşul atunci se aşază pe ţol, scutură puternic din aripi şi îndată se umple ograda şi livada moşneagului, pe lângă păsări, şi de cirezi de vite. (I. Creangă)

    c) complementul circumstanţial opoziţional:

    În loc de dreptate, ne-am ales cu batjocura şi cu averea luată. (V. Eftimiu)

    Umblam abătut şi, în loc de plăcere, culegeam, oriunde mă întorceam, numai amărăciuni. (V. Voiculescu)

    d) complementul circumstanţial de excepţie:

    Alte rude nu avusese, afară de doi fraţi ţărani. (L. Rebreanu)

    În afară de acest amănunt, nu cred că e ceva demn de reţinut din „viaţa mea publică" de care merită să-mi amintesc. (O. Paler)


    Înapoi                           Cuprins                         Înainte