Limba română - Clasificarea
Limba română
Duminică, 2016-12-11, 9:04 AM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 21
Vizitatori: 21
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual


  • Cuprinsul


     

    Clasificarea categoriilor gramaticale

     

    Categoriile gramaticale din limba română pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere.

    1. După numărul de termeni opozabili, se delimitează:

    a) categorii gramaticale al căror sistem de opoziţii este constituit prin corelarea a doi membri (numărul),

    b) categorii gramaticale al căror sistem de opoziţii cuprinde trei sau mai mulţi membri: genul, determinarea, gradele de comparaţie, persoana, diateza, timpul (câte trei termeni), cazul, modul (câte cinci termeni).

    2. După numărul de părţi de vorbire pe care le caracterizează, categoriile gramaticale sunt de două feluri:

    a) categorii gramaticale proprii unei singure părţi de vorbire (determinarea la substantiv, modul, timpul şi diateza la verb) şi

    b) categorii gramaticale proprii mai multor părţi de vorbire (numărul, cazul – categorii specifice tuturor părţilor de vorbire din clasa numelui; persoana se întâlneşte la pronume şi la verb).

    3. După funcţia cu care sunt folosite în comunicare, categoriile gramaticale se împart în următoarele două clase:

    a) categorii gramaticale cu funcţie semantică sau nominativă şi

    b) categorii gramaticale cu funcţie structurală sau relaţională.

    Primul tip de categorii derivă din conţinutul semantic al părţii de vorbire pe care o caracterizează, cele din urmă se transmit prin acord, având un rol conectiv. De exemplu, numărul la substantive este o categorie gramaticală cu funcţie semantică (exprimă distincţia existentă în realitate între un exemplar şi mai multe exemplare ale aceluiaşi obiect), la adjective este o categorie cu funcţie structurală (realizează acordul dintre adjectiv şi substantiv). Să comparăm: munte – munţi şi înalt – înalţi. După cum putem observa, substantivul îşi schimbă forma pentru a exprima distincţia dintre un exemplar şi mai multe exemplare ale obiectului dat. Adjectivul, prin formele sale de număr diferite, nu marchează această distincţie; el îşi modifică forma doar pentru a se acorda cu substantivul determinat.