Limba română - Cazul
Limba română
Duminică, 2016-12-11, 9:05 AM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 19
Vizitatori: 19
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Înapoi                           Cuprins                         Înainte

     

    Cazul

     1. Ca şi la substantiv, la adjectiv se delimitează aceleaşi cinci cazuri. Sub aspectul formei, cazurile la adjectiv sunt, de cele mai multe ori, omonime.

    2. Desinenţa. Modificarea desinenţei după caz la adjectiv depinde de genul substantivului determinat. Din acest punct de vedere, se disting următoarele două situaţii:

    a) când determină un substantiv masculin sau neutru, adjectivele au o desinenţă pentru toate cazurile la singular şi alta pentru toate cazurile la plural:

            Singular                                           Plural

    N.A.              un prieten bun                                  nişte prieteni buni

    G.D.              unui prieten bun                              unor prieteni buni

     

    b) când determină un substantiv feminin, adjectivele au, de obicei, două desinenţe de caz la singular (una pentru nominativ-acuzativ şi alta pentru genitiv-dativ) şi o desinenţă pentru toate cazurile la plural:

     

           Singular                                            Plural

    N.A.              o prietenă bună                               nişte prietene bune

    G.D.              unei prietene bune                         unor prietene bune

     Notă. Din cauza omonimiei formei de singular cu cea de plural, unele adjective au şi la feminin singular o desinenţă unică pentru toate cazurile. Din această categorie fac parte: a) unele adjective cu 3 forme de tipul ascultătoare, instantanee; b) unele adjective cu 2 forme de tipul dibace, vioaie, tenace şi c) toate adjectivele invariabile.

     Model de declinare

           Singular                                            Plural

    N.A.              o fată ascultătoare                          nişte fete ascultătoare

    G.D.              unei fete ascultătoare                     unor fete ascultătoare

     

    3. Alternanţa sunetelor marchează suplimentar distincţia între cele două perechi de cazuri – N.A. şi G.D. – la adjectivele cu desinenţă variabilă după caz la feminin singular:

    N.A.              o pisică neagră                o frunză verde

    G.D.              unei pisici negre              unei frunze verzi

     

    Cazul vocativ

    4. Structura cazului vocativ la adjectiv depinde de poziţia acestuia faţă de substantiv.

    ● Vocativul adjectivelor aşezate după substantiv este omonim cu N.A. nearticulat: om bun!, fată frumoasă şi harnică!, oameni buni! etc.

    ● Vocativul adjectivelor aşezate înaintea substantivului:

    a) este omonim cu forma de N.A. nearticulată: scumpă mamă!, frumoasă doamnă! dragi părinţi!, stimaţi prieteni!

    b) este omonim cu N.A. articulat buna mea mamă!, scumpul meu băiat!, dragile mele surori!, scumpele mamei fetiţe!, bunii mei părinţi!

    c) se formează cu ajutorul desinenţei -e: iubite prietene!, stimate domn!, scumpe frate!, sărmane om!

    d) se formează cu ajutorul desinenţei -ule: bunule prieten!, scumpule părinte!

    Cele mai largi posibilităţi de întrebuinţare le are vocativul egal cu N.A. nearticulat: scumpă soră!, stimaţi domni! Vocativul în -e este posibil numai de la anumite adjective: scumpe (stimate, iubite, slăvite, ilustre, onorate, tinere) prietene! Vocativul identic cu N.A. articulat enclitic se foloseşte numai cu determinante genitivale sau adjectivale: scumpa mea soră!

     

    Înapoi                           Cuprins                         Înainte