Limba română - Articol
Limba română
Marţi, 2016-12-06, 8:53 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 28
Vizitatori: 27
Utilizatori: 1
prichindel

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Articol

    Cuvânt cu rol de instrument gramatical. În limba română există următoarele feluri de articol: ● articolul substantival, ● articolul adjectival, ● articolul posesiv. Deşi puţin numeroasă, clasa articolului este eterogenă din punct de vedere funcţional şi al valorilor exprimate. Aceste specii de articol funcţionează ca: ● marcă a categoriilor gramaticale ale substantivului (gen, număr, caz); ● marcă a categoriei determinării care exprimă gradul de individualizare a substantivului, categorie care se realizează prin opoziţia următoarelor forme ale substantivului: sat, sate (articol zero) – un sat, nişte sate (articol nehotărât) – satul, satele (articol hotărât); ● element de legătură în cadrul grupului nominal între substantiv şi determinantul său (elevul cel harnic, fratele meu cel mic) şi ● marcă a substantivizării (a trecerii altor părţi de vorbire în clasa substantivului): săracul, bogatul, zgârcitul, binele, frumosul.

    Articolul substantival este un cuvânt auxiliar care însoţeşte substantivul. Funcţia de bază a articolului substantival constă în exprimarea categoriei determinării, care arată în ce măsură obiectul desemnat este cunoscut vorbitorilor: un om / omul; o carte / cartea. Pe lângă exprimarea categoriei determinării, articolul substantival exprimă genul, numărul şi cazul substantivului (prietenul – prietenii; prietenului – prietenilor).

    Există două specii de articol substantival: ● articolul hotărât şi ● articolul nehotărât. Articolul nehotărât (un, o, nişte) se foloseşte pe lângă un substantiv care denumeşte un obiect necunoscut vorbitorilor: un copac, un sat, o cărare, nişte case. Articolul nehotărât este variabil după gen, număr şi caz: N. A. un băiat, o fată, nişte băieţi / fete; G.D. unui băiat, unei fete, unor băieţi / fete. Articolul nehotărât este proclitic. El stă înaintea substantivului şi se scrie separat de acesta: un copil, o floare.

    Articolul hotărât (-l, -a, -i, -le) se întrebuinţează pe lângă un substantiv care desemnează un obiect individualizat într-o anumită privinţă, adică un obiect cunoscut vorbitorilor în situaţia dată de comunicare: copacul, satul, cărarea, casele. Articolul hotărât este variabil după gen, număr şi caz: N. A. băiatul, fata, băieţii, fetele; G.D. băiatului, fetei, băieţilor, fetelor. În ceea ce priveşte poziţia sa, articolul hotărât este enclitic. El stă după substantivul articulat fiind sudat cu acesta: copilul, floarea. O situaţie aparte prezintă doar forma de G.D. a articolului hotărât lui, care, la declinarea substantivelor nearticulabile enclitic, se foloseşte înaintea substantivului: caietul lui Ion, casa lui bunicu-meu, la mijlocul lui februarie etc.

    Cele două articole substantivale se caracterizează printr-o valoare abstractă, care nu poate fi concepută separat de semnificaţia substantivului, de aceea, atunci când se vorbeşte despre valorile articolului substantival, se are în vedere, de fapt, forma substantivului cu articol hotărât şi forma substantivului cu articol nehotărât. Din acest punct de vedere, articolul nehotărât este un articol clasificator. Prin valoarea sa articolul nehotărât se apropie de semantica adjectivului nehotărât oarecare, desemnând un element oarecare din mai multe. Un substantiv articulat nehotărât denumeşte un obiect despre care se ştie că face parte dint-o clasa anumită de obiecte, fără ca să se cunoască despre care anume element al clasei este vorba: un băiat, un elev, un profesor, o şcoală. Prin urmare, un astfel de substantiv reprezintă un răspuns la întrebarea ‘ce fel de obiect este acesta şi din ce clasă face el parte?’

    La rândul său, articolul hotărât îndeplineşte o funcţie de individualizare. Un substantiv articulat hotărât desemnează un obiect individualizat, care ţine de o anumită clasă şi, în acelaşi timp, este diferenţiat distinct de alte obiecte de acelaşi fel: băiatul, elevul, profesorul, şcoala.

    Există o corelaţie strânsă între semnificaţia substantivului şi valorile exprimate de articol. Articolul nehotărât la singular are o anumită similitudine cu semnificaţia numeralului cardinal şi din această cauză este admis doar de substantivele care denumesc obiecte separate, caracterizate prin anumite limite, printr-o anumită formă, deci de substantivele numărabile: un copac, o carte, un stilou. Acest articol, de regulă, nu este compatibil cu substantivele care semnifică noţiuni abstracte, substanţe sau obiecte existând sub forma unor mase amorfe, altfel spus, cu substantivele nenumărabile, precum: blândeţe, claritate, libertate, punctualitate, sinceritate, singurătate, ceară, fosfor.