Limba română - Arhaisme
Limba română Marţi, 2014-09-16, 11:24 AM
Bine aţi venit Vizitator | RSS

Arhaisme

Cuvintele ieşite din uzul general al limbii. Aceste cuvinte au încetat să mai fie folosite în vorbirea curentă din mai multe motive. Unele dintre ele nu mai sunt folosite deoarece realităţile denumite (obiecte, instituţii, îndeletniciri, ranguri, funcţii, acţiuni) nu mai există (agă, arnăut, arcaş, birjă, clucer, comis, diac, flintă, giubea, haraci, hatman, iţari, işlic, logofăt, opaiţ, opinci, paloş, paşă, postelnic, serdar, spătărie, a mazili), altele au fost marginalizate şi scoase din uz de concurentele lor sinonimice: buche (a fost înlocuit prin literă), bucoavnă (prin abecedar), cinovnic (prin funcţionar), herb (prin stemă), iscoadă (prin spion), leat (prin an), mezat (prin licitaţie), ocârmuire (prin guvernare), pizmă (prin invidie), rost (prin gură), slobod, volnic (prin liber), voroavă (prin cuvânt), zapis (prin document), zlătar (prin aurar) etc.

Se delimitează ● arhaisme lexicale şi ● arhaisme semantice. Arhaismele lexicale sunt cuvintele care nu se mai folosesc în limba de azi deoarece au dispărut realităţile social-politice pe care le denumeau sau fiindcă au fost înlocuite de alte cuvinte noi (abagiu, bogasier, caftan, gugiuman, vistier, zapciu). Prin arhaisme semantice se înţeleg sensurile învechite ale unor cuvinte polisemantice care continuă să fie folosite în limba contemporană, dar cu alte sensuri. De exemplu, cuvântul carte a avut cândva sensul „scrisoare”, limbă (popor), moşie (patrie), a certa (a pedepsi), mişel (sărman, sărac, nenorocit), mândru (înţelept).

Pe lângă cele două tipuri de arhaisme, se mai disting şi variante arhaice fonetice sau morfologice ale unor cuvinte care mai sunt şi astăzi în uz. Variantele fonetice sunt forme ale cuvintelor care se deosebesc printr-unul sau prin câteva sunete de cuvintele limbii literare contemporane: calamare (pentru călimară), hitlean (viclean), jac (jaf), lăcaş (locaş), a oborî (a doborî), a rumpe (a rupe), sumeţi (semeţi). Variantele morfologice sunt formele învechite ale unor cuvinte: aripe, grădine, gure, inime, mânuri, palaturi, pretexturi, roate, văzum, şezum, viind etc.

Arhaismele se mai folosesc astăzi în lucrările în care sunt descrise realităţile sociale din trecut. În operele literaturii artistice arhaismele se folosesc pentru crearea unui colorit caracteristic unei anumite epoci, pentru a evoca evenimente din trecutul istoric sau în scopuri stilistice. Unele arhaisme şi variante arhaice se mai păstrează în limba literară contemporană doar în componenţa unor expresii şi locuţiuni. În acest caz, vorbitorii de obicei sesizează sensul de ansamblu al expresiei, fără a cunoaşte sensul cuvintelor învechite, de exemplu: a veni de hac, a nu şti o iotă, a nu şti buche (literă), a rămâne lefter (liber), a pune beţe în roate.


Meniu site

Calendar
«  Septembrie 2014  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Prietenii site-ului
  • Creaţi un website gratuit
  • Desktop Online
  • Jocuri Online Gratuite
  • Tutoriale Video
  • Toate Tag-urile HTML
  • Kit-uri de Navigator

  • Căutare

    Statistici

    Copyright MyCorp © 2014Găzduire site uCoz