Limba română - Antonime
Limba română Duminică, 2014-12-21, 1:01 PM
Bine aţi venit Vizitator | RSS

Antonime

Cuvinte ale căror sensuri au anumite trăsături semantice opuse. În acelaşi timp, aceste cuvinte au şi o trăsătură supraordonată comună. De exemplu, succes şi eşec se opun prin majoritatea trăsăturilor semantice, dar au şi o trăsătură comună – un anumit rezultat care într-un caz este favorabil, iar în celălalt, nefavorabil, iarnă şi vară – anotimpuri, mare şi mic – se referă la dimensiunile obiectelor, a urca şi a coborî – vizează deplasarea în spaţiu.

Relaţia stabilită între cuvintele cu sens contrar se numeşte antonimie. Cuvintele între care există asemenea relaţii, de regulă, formează perechi şi aparţin aceleiaşi părţi de vorbire. De exemplu, substantive antonime: pace / război; întuneric / lumină; adevăr / minciună; prieten / duşman; succes / eşec; adjective antonime: mare / mic; tânăr / bătrân; harnic / leneş; frumos / urât; zgârcit / risipitor; verbe antonime: a aduna / a risipi; a pleca / a veni; a construi / a dărâma; adverbe antonime: repede / încet; aproape / departe; pronume antonime: tot / nimic.

Termenii aflaţi în raport de opoziţie se presupun reciproc, ei aparţin aceleiaşi sfere semantice. Aceasta înseamnă că ei au în mod obligatoriu o dimensiune semantică comună, pe baza căreia se face corelarea celor două sensuri, şi un sem contrar, care relevă incompatibilitatea lor. De exemplu, cald şi rece au în comun dimensiunea formată din semul „privitor la temperatură”, iar ca trăsături semantice incompatibile contrare, „apreciere în plus”, respectiv „apreciere în minus”.

Antonimia se manifestă în cazul cuvintelor care exprimă însuşiri, calităţi sau al căror sens se referă la noţiunile de cantitate, timp şi spaţiu. Din această categorie fac parte adjective (curajos / fricos, vesel / trist), substantive (bunătate / răutate; tinereţe / bătrâneţe), verbe (a răsări / a apune; a urca / a coborî) şi adverbe (bine / rău; aici / acolo; sus / jos; devreme / târziu). Din punct de vedere semantic, perechile de antonime semnifică: ● sentimente şi stări ale omului (admiraţie / dispreţ; iubire / ură; sănătos / bolnav; a râde / a plânge); ● fenomene ale naturii şi stări ale mediului ambiant (căldură / frig; noapte / zi; lumină / întuneric; a se lumina / a se întuneca); ● însuşiri şi calităţi (cald / rece; curajos / fricos; vrednic / leneş); ● acţiuni cu orientare opusă (a aduna / a risipi; a aprinde / a stinge; a deschide / a închide; a pleca / a sosi); ● noţiuni legate de timp şi spaţiu (început / sfârşit; aici / acolo; aproape / departe; azi / mâine; devreme / târziu; dimineaţa / seara; sus / jos); ● noţiuni legate de dimensiune şi de volum (mult / puţin; înalt / scund; lung / scurt). Nu pot avea antonime majoritatea substantivelor cu sens concret (creion, casa, grădină, copac, floare), absoluta majoritate a adjectivelor relative (muntos, nocturn, omenesc, primăvăratic, studenţesc) şi cele mai multe verbe exprimând acţiuni care nu presupun o anumită orientare (a cânta, a dormi, a scrie, a trece).

Ca şi în cazul sinonimiei, antonimia se realizează între sensurile cuvântului polisemantic. De exemplu, cuvântul tare cu sensul „care are o consistenţă solidă” are ca antonim cuvântul moale, iar antonimul aceluiaşi cuvânt cu sensul „care are forţă sau rezistenţă fizică, voinic”, este cuvântul slab.

În funcţie de structura lor morfologică, antonimele pot fi de două feluri: ● antonime cu radicali diferiţi (sunt numite şi heterolexe): iubire / ură; veselie / tristeţe; frumos / urât; a lua / a da; repede / încet; ● antonime cu aceeaşi rădăcină (numite şi homolexe): interes / dezinteres; agreabil / dezagreabil; drept / nedrept; a înarma / a dezarma. În cazul antonimelor cu aceeaşi rădăcină opoziţia semnificaţiilor se exprimă lexical, adică prin întregul cuvânt (absent / prezent; a aduna / a risipi), iar la cele cu aceeaşi rădăcină opoziţia este exprimată cu ajutorul prefixelor (adevărat / neadevărat; a lega / a dezlega). Antonimele cu rădăcini diferite sunt cele mai numeroase în limbă. Ele fac parte din fondul lexical de bază. Antonimele cu aceeaşi rădăcină sunt fie împrumuturi din alte limbi, fie creaţii neologice (logic / alogic; matur / imatur; mobil / imobil; moral / imoral; normal / anormal).


Meniu site

Calendar
«  Decembrie 2014  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Prietenii site-ului
  • Creaţi un website gratuit
  • Desktop Online
  • Jocuri Online Gratuite
  • Tutoriale Video
  • Toate Tag-urile HTML
  • Kit-uri de Navigator

  • Căutare

    Arhiva materialelor

    Statistici

    Copyright MyCorp © 2014Găzduire site uCoz