Limba română - Analiza sintagmatica
Limba română
Vineri, 2016-12-09, 6:19 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 6
Vizitatori: 6
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual


  • Cuprinsul


     

    B. Categoriile gramaticale examinate în plan sintagmatic

     

    Valorile exprimate de elementele unei categorii gramaticale sunt implicate nu numai în relaţii de tip paradigmatic, datorită cărora se constituie sistemul de opoziţii propriu categoriei date, ci şi într-o serie de relaţii de natură sintagmatică.

    Acest tip de relaţie se stabileşte între valori diferite, şi anume între valorile caracteristice categoriei gramaticale date şi valorile semantico-sintactice prin care se defineşte partea de vorbire corespunzătoare.

    Având în vedere mijloacele de codificare a acestor valori, trebuie observat că în acest caz prin relaţii sintagmatice sunt legate între ele cele două părţi componente ale formei gramaticale a unui cuvânt:

    baza lexicală (ca purtătoare a semnificaţiei lexicale) şi flectivul (ca purtător al semnificaţiei gramaticale).

    În felul acesta, se admite existenţa unor relaţii sintagmatice nu numai între termenii sintagmei, ci şi între unităţile minimale din structura cuvântului, adică între morfeme.

    De observat că studiul formei gramaticale din perspectivă relaţiilor stabilite între baza lexicală şi flectiv echivalează, de fapt, cu studierea mecanismului de combinare a semnificaţiei lexicale cu semnificaţia gramaticală în structura formei gramaticale a cuvântului.

    În plan semantic, între semnificaţia lexicală a bazei şi semnificaţia gramaticală proprie flectivului pot exista două tipuri de raporturi:

    a) un raport de compatibilitate semantică, ceea ce are ca efect faptul ca lexemul respectiv admite toate formele gramaticale specifice categoriei date, dispunând deci de o paradigmă morfologică completă;

    b) un raport de incompatibilitate semantică, a cărei consecinţă o reprezintă faptul că lexemul respectiv nu admite anumite forme gramaticale, caracterizându-se astfel printr-o paradigmă defectivă.

    Este important de menţionat că în procesul de constituire a formelor gramaticale ale cuvintelor, semnificaţia lexicală este cea care reglementează combinarea bazei lexicale cu flectivul. Prin urmare, ceea ce vom urmări în continuare este analiza compatibilităţii combinatorii sub aspect semantic a bazei lexicale şi a flectivului.

    Cercetările care abordează problema combinării semnificaţiei lexicale cu semnificaţia gramaticală în structura formei gramaticale urmăresc, în general, două scopuri:

    a) stabilirea trăsăturilor semantice relevante morfologic, adică a trăsăturilor „responsabile” pentru combinarea celor două tipuri de semnificaţie şi

    b) delimitarea subclaselor de cuvinte a căror semnificaţie lexicală admite şi a celor care impun restricţii la combinarea bazei lexicale cu flectivul, deci a cuvintelor care se caracterizează printr-o paradigmă morfologică completă şi a celor care au o paradigmă defectivă.

    Scopul urmărit a determinat modalitatea de examinare a fenomenelor în cauză. Astfel, odată ce analiza semantică a unităţilor complexe alcătuite din unităţi mai simple presupune delimitarea a două aspecte (1. descrierea structurii semice a unităţilor constituente şi 2. descrierea regulilor de combinare a unităţilor de rang inferior în unităţi de rang superior), examinarea corelaţiei dintre semnificaţia lexicală şi semnificaţia gramaticală, în vederea stabilirii compatibilităţilor / incompatibilităţilor semantice dintre aceste componente, impune două etape de descriere. Este necesar să fie descrisă, pe de o parte, (1) formula semică a unităţilor lexicale, iar, pe de altă parte, (2) structura semnificaţiei gramaticale şi numai după aceasta să se treacă la (3) dezvăluirea mecanismului de combinare a celor două tipuri de semnificaţie.