Limba română - Analiza puctuaţiei
Limba română Duminică, 2014-10-26, 3:46 AM
Bine aţi venit Vizitator | RSS

Înapoi                           Cuprins                         Înainte

 

Analiza punctuaţiei

Analiza punctuaţiei constă în identificarea segmentelor de text delimitate cu ajutorul semnelor de punctuaţie.

Ordinea analizei semnelor de punctuaţie

Analiza semnelor de punctuaţiei se face într-o anumită consecutivitate. O analiză completă a punctuaţiei include următoarele etape:

1) identificarea segmentului de text delimitat cu ajutorul semnului / semnelor de punctuaţie şi precizarea trăsăturilor distinctive – morfologice, sintactice, intonaţionale şi semantice – prin care se defineşte segmentul dat;

2) comentarea condiţiilor de folosire a semnului de punctuaţie şi argumentarea utilizării semnului de punctuaţie dat (ce semn de punctuaţie este folosit pentru delimitarea fragmentului de text respectiv şi de ce?);

3) alcătuirea schemei propoziţiei cu indicarea semnului de punctuaţie folosit.

 

Notă. La o analiză mai amplă a semnelor de punctuaţie se poate preciza şi funcţia îndeplinită de semnul de punctuaţie dat. În acest caz, vom avea în vedere cele trei funcţii de bază îndeplinite de semnele de punctuaţie în cadrul unui text:

a) funcţia de delimitare. Îndeplinesc această funcţie semnele de punctuaţie folosite pentru delimitarea componentelor unei unităţi sintactice: propoziţiile din cadrul unei fraze şi grupuri de cuvinte sau cuvinte aparte din cadrul unei propoziţii. Sunt următoarele semne de punctuaţie cu funcţie de delimitare: virgula, punctul şi virgula, linia de despărţire, parantezele etc.

b) funcţia de identificare. Sunt folosite cu funcţie de identificare semnele de punctuaţie care exprimă scopul comunicativ al enunţului: punctul, semnul întrebării şi semnul exclamării.

c) funcţia substitutivă. Sunt întrebuinţate cu funcţie substitutivă semnele de punctuaţie care se folosesc pentru a substitui anumite unităţi sintactice sau chiar fragmente de text omise, şi anume: virgula şi linia de despărţire (când marchează omiterea predicatului sau a numelui predicativ) şi punctele de suspensie.

 

Totodată, este bine să ştim că există mai multe modalităţi de analiză a punctuaţiei. După cum analiza punctuaţiei se face în cadrul unui enunţ aparte sau în cadrul mai multor enunţuri ce alcătuiesc un text se delimitează:

a) analiza punctuaţiei în cadrul unei unităţi sintactice (propoziţii din cadrul unei fraze, grupuri de cuvinte sau cuvinte aparte din cadrul unei propoziţii) luate izolat;

b) analiza punctuaţiei în cadrul unui text;

În acelaşi timp, o analiză a utilizării semnelor de punctuaţie în cadrul unui text poate fi a) completă sau b) tematică. Analiză completă presupune explicarea tuturor semnelor de punctuaţie din structura unui text. Analiză tematică, la rândul ei, prevede explicarea doar a anumitor semne de punctuaţie, adică a semnelor de punctuaţie de un anumit tip.

 

Modele de analiză

 A) Analiza punctuaţiei în cadrul unei unităţi sintactice (propoziţie, frază)

Exerciţiu. Explicaţi folosirea semnelor de punctuaţie în propoziţia de mai jos.

 

După acele viscole, 1 treceau în vremea nopţii, 2 pe podul luciu, 3 sub lumina lunii, 4 cârduri de lupi.5 (M. Sadoveanu)

 

1. Identificarea segmentului de text delimitat cu ajutorul semnului / semnelor de punctuaţie şi explicarea rolului îndeplinit de semnul dat de punctuaţie.

 

[1]

─ virgulă folosită pentru separarea complementului circumstanţial de timp; marchează o scurtă pauză interioară;

[2, 3]

─ pereche de virgule care separă un complement circumstanţial de loc; marchează o scurtă pauză interioară;

[3, 4]

─ pereche de virgule care separă un complement circumstanţial de timp; marchează o scurtă pauză interioară

[5]

─ punctul folosit pentru a marca sfârşitul propoziţiei şi caracterul enunţiativ al ei; notează o pauză finală.

 

2. Comentarea semnelor de punctuaţie folosite în această propoziţie şi argumentarea utilizării lor (se specifică regula de punctuaţie aplicată în cazul dat).

 

[1]

─ complementul circumstanţial de timp aşezate la începutul propoziţiei şi care nu sunt esenţiale pentru comunicare se izolează prin virgule;

[2, 3, 4]

─ complementele circumstanţiale intercalate între părţi de propoziţie aflate în raporturi foarte strânse (de exemplu, între subiect şi predicat) se izolează prin virgule, mai ales când vorbitorul nu insistă asupra lor. Aici, cele două complemente circumstanţiale – de loc şi de timp – se află înaintea subiectului cârduri despărţindu-l pe acesta de predicatul propoziţiei treceau;

[5]

─ la sfârşitul unei propoziţii enunţiative se pune punct.

 

3. Alcătuirea schemei propoziţiei cu notarea semnelor de punctuaţie utilizate:

 

C. circ.

Predicat

C. circ.

C. circ.

C. circ.

Subiect

Atribut

[…….], 1

[          ]

[……], 2

[…….], 3

[……], 4

[          ]

[~~~~~~]. 5

 

B) Analiza punctuaţiei în cadrul unui text.

Exerciţiu. Explicaţi folosirea semnelor de punctuaţie în textul de mai jos.

 

Atunci interveni ofiţerul cu întrebări grăbite despre lupta în care a fost rănit Apostol, 1 despre noutăţile frontului, 2 despre perspectivele păcii… 3 Şi Bologa, 4 dobândindu-şi stăpânirea de sine, 5 îi răspunse prompt, 6 cu amănunte tehnice, 7 chiar cu oarecare emfază, 8 care-i şedea rău. 9 Marta, 10 aşezându-se în fotoliu, 11 se linişti curând şi se amestecă în convorbirea lor, 12 mai cu glume, 13 mai cu suspine fără rost… 14 Nici nu mai tăcură deloc, 15 de frică să nu se reîntoarcă atmosfera de gheaţă de adineaori. 16 Iar în clipa când totuşi se ivi o pauză, 17 Marta sări din jilţ, 18 cu vioiciunea silită de la început, 19 gata de plecare. 20 Toţi trei scăpară câte un oftat de uşurare. 21 (L. Rebreanu)

 

[1, 2]

─ virgule folosite pentru separarea unor complemente indirecte de acelaşi fel; marchează scurte pauze interioare;

[3, 14]

─ semnul trei puncte se foloseşte după o enumerare neterminată, care ar putea fi continuată; marchează pauza de la sfârşitul propoziţiilor enunţiative;

[4-5]

─ pereche de virgule folosite pentru separarea unei construcţii gerunziale intercalate între subiect şi predicat; marchează scurte pauze interioare;

[6, 7]

─ virgule folosite pentru izolarea unor complemente circumstanţiale de acelaşi fel; marchează scurte pauze interioare;

[8]

─ virgulă care separă o subordonată atributivă explicativă de regenta ei; marchează o scurtă pauză interioară.

[9, 16, 20, 21]

─ punctul folosit pentru a marca sfârşitul propoziţiei şi caracterul enunţiativ al ei; notează o pauză finală.

[10-11]

─ pereche de virgule folosite pentru separarea unei construcţii gerunziale intercalate între subiect şi predicat; marchează scurte pauze interioare;

[12]

─ virgulă care izolează un complement indirect distanţat de termenul regent; marchează o scurtă pauză interioară;

[13]

─ virgulă folosită pentru separarea unor complemente indirecte de acelaşi fel; marchează o scurtă pauză interioară;

[15]

─ virgulă care separă un complement circumstanţial de cauză distanţat de termenul regent; marchează o scurtă pauză interioară.

[17]

─ virgulă care izolează subordonată atributivă; marchează o scurtă pauză interioară.

[18]

─ virgulă care separă un complement circumstanţial de mod distanţat de termenul regent; marchează o scurtă pauză interioară.

[19]

─ virgulă care separă două complemente circumstanţiale de acelaşi fel; marchează o scurtă pauză interioară.

 

Înapoi                           Cuprins                         Înainte

 

Meniu site

Calendar
«  Octombrie 2014  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Prietenii site-ului
  • Creaţi un website gratuit
  • Desktop Online
  • Jocuri Online Gratuite
  • Tutoriale Video
  • Toate Tag-urile HTML
  • Kit-uri de Navigator

  • Căutare

    Arhiva materialelor

    Statistici

    Copyright MyCorp © 2014Găzduire site uCoz