Limba română - Analiza parţilor principale
Limba română
Duminică, 2016-12-11, 9:06 AM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 19
Vizitatori: 19
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Pagina precedentă                    Cuprins                        Pagina următoare

     

    Analiza sintactică a părţilor principale de propoziţie

    Identificarea predicatului este considerată operaţia fundamentală a analizei sintactice a propoziţiei. Totuşi, pentru cele mai multe propoziţii, care sunt bimembre, este importantă delimitarea bazei lor predicative, care înglobează subiectul şi predicatul.

    Subiectul şi predicatul reprezintă doi termeni corelativi, deci sunt interdependenţi. Prin urmare, în calitatea lor de părţi principale ale propoziţiei, subiectul şi predicatul se identifică prin raportare unul la celălalt.

     

    Etapele analizei sintactice a părţilor principale de propoziţie

    Analiza sintactică a părţilor de propoziţie principale se face în două etape:

    1) Identificarea termenului corelativ şi precizarea raportului sintactic stabilit între cele două părţi de propoziţie (cu ajutorul întrebării specifice):

    a) Întrebarea la care răspunde subiectul: Despre cine sau despre ce este vorba în propoziţie?

    Calul aleargă.

    Copilul doarme.

    Drumul este pustiu.

    b) Întrebarea la care răspunde predicatul: Ce se spune despre subiect?

    aleargă.

    doarme.

    este pustiu.

    2) precizarea modului de construire a fiecărei părţi de propoziţie (descrierea mijloacelor de exprimare):

    a) stabilirea părţii de vorbire prin care se exprimă partea de propoziţie analizată;

    Model: Vântul împrăştie frunzele.

    vântul – subiect simplu exprimat prin substantiv comun

    împrăştie – predicat verbal simplu exprimat prin verbul predicativ a împrăştia

    Model: Călătoria a fost foarte lungă.

    a fost foarte lungă – predicat nominal alcătuit din verbul copulativ a fi la modul la indicativ perfectul compus şi numele predicativ foarte lungă exprimat prin adjectiv calitativ la gradul superlativ absolut.

    b) precizarea mijloacelor gramaticale prin care se exprimă raportul sintactic dintre părţile de propoziţie date (în cazul în care acesta există).

    Subiectul şi predicatul sunt legate printr-un raport de inerenţă. Acesta se manifestă prin acordul subiectului cu predicatul:

    acordul în număr şi persoană (în cazul predicatului verbal):

    Eu fug de răspundere.                          Noi fugim de răspundere.

    Tu fugi de răspundere.                         Voi fugiţi de răspundere.

    El / Fricosul fuge de răspundere.         Ei / Fricoşii fug de răspundere.

    acordul în gen, număr şi caz (participiul din structura diatezei pasive, adjectivul sau o altă parte de vorbire cu valoare adjectivală în funcţie de nume predicativ):

    Cartea este citită de elev.                      Cărţile sunt citite de elev.

    Cartea este interesantă.                        Cărţile sunt interesante.

    Romanul este citit de elev.                     Romanele sunt citite de elev.

    Romanul este interesant.                       Romanele sunt interesante.

     

    Acordul subiectului cu predicatul – criteriu de verificare în identificarea părţilor de propoziţie principale.

    Astfel, schimbând forma subiectului, ar trebui să se schimbe:

    ─ forma de număr şi de persoană a verbului (în cazul predicatului verbal):

    Atletul a părăsit competiţia. => Atleţii au părăsit competiţia.

    ─ forma de gen şi de număr a numelui predicativ (în cazul predicatului nominal):

    Cartea este nouă. => Cărţile sunt noi.