Limba română - Adverbul
Limba română
Duminică, 2016-12-11, 9:04 AM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 20
Vizitatori: 20
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Înapoi                           Cuprins                         Înainte

     

    ADVERBUL

    1. Adverbul este partea de vorbire care exprimă o caracteristică a unei acţiuni sau circumstanţa în care se desfăşoară o acţiune sau există o însuşire (bine, repede, aici, acum). Este o parte de vorbire autosemantică, neflexibilă.

    2. În propoziţie adverbul poate determina un verb arătând când, unde şi cum se desfăşoară o acţiune: Vine azi. Suntem acasă. Lucrează bine. Adverbul mai poate determina un adjectiv (aproape mort) sau un alt adverb (prea devreme). Adverbul răspunde la întrebările când? unde? cum?, funcţionând cel mai frecvent în calitate de complement circumstanţial.

     

    Clasificarea adverbelor după înţeles

     După modul de exprimare a caracteristicii sau circumstanţei, adverbele sunt de două feluri: a) adverbe nepronominale şi b) adverbe pronominale.

    1. Adverbele nepronominale sau propriu-zise denumesc direct caracteristici sau circumstanţe ale acţiunilor. După înţelesul lor, acestea se pot împărţi în următoarele categorii: a) adverbe de mod, b) adverbe de loc, c) adverbe de timp.

    Adverbele de mod exprimă modul sau felul în care se desfăşoară acţiunea verbului. Adverbele de mod răspund la întrebarea cum? Ele reprezintă cea mai numeroasă clasă şi au foarte multe nuanţe de sens.

    Din punct de vedere semantic, ele se împart în următoarele categorii:

    a) de mod propriu-zise

    abia, aşa, bine, rău, mereu, încet, repede, uşor, greu, amar, bărbăteşte, frăţeşte, omeneşte, prieteneşte

    b) de cantitate

    aproape, aproximativ, atât, cam, circa, întrucâtva, îndeajuns, suficient, destul, puţin, mult

    c) de probabilitate şi posibilitate

    poate, probabil, pesemne, oare, cică, parcă, posibil

    d) de afirmaţie

    da, desigur, evident, fireşte, negreşit, bineînţeles, sigur, realmente

    e) de negaţie

    nu, nici, nicidecum

    f) de restricţie

    decât, deja, doar

    g) de precizare / subliniere

    chiar, numai, tocmai, deodată, anume

    h) de durată / iterative

    mai, încă, mereu, necontenit, neîncetat, permanent, tot, iarăşi, adesea, arareori, deseori, câteodată

     

    Adverbele de loc arată locul unde se desfăşoară acţiunea verbului. Adverbele de loc răspund la întrebarea unde? Cele mai frecvente adverbe de loc sunt următoarele:

    adverbe de loc

    acasă, afară, aproape, departe, jos, sus, înainte, înapoi, alături, împrejur, pretutindeni, aiurea

     

    Adverbele de timp exprimă timpul în care se desfăşoară acţiunea verbului. Adverbele de timp răspund la întrebarea când? Cele mai frecvente adverbe de timp sunt următoarele:

    adverbe de timp

    astăzi, mâine, poimâine, ieri, îndată, degrabă, deunăzi, odinioară, odată, demult, devreme, târziu

     

    2. Adverbele pronominale exprimă indirect, prin raportare la context, caracteristica sau circumstanţa în care se desfăşoară o acţiune. În propoziţie ele substituie adverbele nepronominale. După semnificaţia lor, se împart în următoarele subclase:

    a) demonstrative

    acolo, acum, aici, aşa, atunci, încoace, încolo

    b) interogative

    cum? unde? încotro? cât? când? dincotro?

    c) relative

    cum, unde, încotro, când, cât

    d) nehotărâte

    oricum, orişicum, cumva, altcumva, oarecum, oriunde, orişiunde, undeva, altundeva, oriîncotro, oricând, orişicând, cândva, altcândva, altădată, oricât, orişicât

    e) negative

    nicidecum, nicăieri, niciodată, nicicând

     

    Clasificarea adverbelor după formă

     1. Din punctul de vedere al structurii lor, adverbele se împart în următoarele două subclase: a) adverbe simple şi b) adverbe compuse.

    2. Din categoria adverbelor simple (marea majoritate) fac parte adverbele primare, adverbele moştenite şi adverbele împrumutate (azi, ieri, mereu, aşa, cum, când), precum şi cele provenite din alte părţi de vorbire (absolut, destul, exact, încet, părinteşte, pieziş, totalmente).

    3. Adverbele compuse sunt de mai multe tipuri. Ele au următoarele structuri:

    a) adverb + substantiv: azi-dimineaţă, ieri-noapte, mâine-seară;

    b) adverb + adverb: oriunde, oarecum, orişicând, târâş-grăpiş;

    c) prepoziţie + adverb: de abia, până când, până unde, dincotro.

    Înapoi                           Cuprins                         Înainte