Limba română - Adverbe afirmatie
Limba română
Vineri, 2016-12-09, 8:13 PM
Meniu site

Căutare

Autentificare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Arhiva materialelor

Statistici

Total online: 12
Vizitatori: 12
Utilizatori: 0

Prietenii site-ului
  • Blog-ul oficial
  • Comunitatea uCoz România
  • FAQ
  • Manual

  • Înapoi                           Cuprins                         Înainte


    3. Adverbele de afirmaţie şi de negaţie

     1  Adverbele de afirmaţie şi de negaţie (da, nu, ba, ba da, ba nu) se despart prin virgulă de restul propoziţiei:

    Da, e doar un copac în crâng. (Camil Petrescu)

    Da, am auzit. Mi-a spus şi bătrâna. (I. Agârbiceanu)

    Nu, mie nu mi l-a trimis anul cel bătrân. (Em. Gârleanu)

    – A, nu, asta nu… Nu i-aş fi îngăduit-o niciodată. (Camil Petrescu)

    – Cred că e destul de clar, nu? (H. Lovinescu)

     2  După adverbele de afirmaţie şi de negaţie care constituie singure un enunţ se pune semnul de punctuaţie cerut de specificul lor:

    a) punct (când au un caracter enunţiativ):

    Nu-ţi dă de mâncare?

    Ba da. (I. L. Caragiale)

    Ai avut intenţia s-o dai drept teză la matematică?

    Nu. (M. Sadoveanu)

    b) semnul întrebării (când au un caracter interogativ):

    Da? zise tânărul roşindu-se deodată până în vârful urechilor. (L. Rebreanu)

    – Ştii tu cine era? Nu? (Em. Gârleanu)

    c) semnul exclamării (când sunt rostite cu o intonaţie exclamativă):

    Da! Acum îşi aducea aminte! (I. Agârbiceanu)

    Dar, întreb, a fost cineva bolnav aici?

    Nu! (I. L. Caragiale)

    Nu! reluă Pălăgieşu, energic, sculându-se în picioare ca să-l domine deplin. (L. Rebreanu)

    d) punctele de suspensie (când se urmăreşte scopul de a se marca întreruperea momentană sau definitivă a şirului vorbirii):

    – Nu credeţi că şi asta cere timp ?…

    Nu… În orice caz, nu e alt mijloc decât o revoluţie, tocmai pentru a câştiga timp. (Camil Petrescu)

     3  Adverbele de afirmaţie şi de negaţie repetate se despart prin virgulă:

    Da, da, zise Herdelea frecându-şi mâinile cu respect. (L. Rebreanu)

    – Eşti bine hotărât?

    Da, da. (D. Zamfirescu)

    Nu, nu, nu! mi-a venit un fel de ameţeală… de care nici eu nu-mi dau seamă. (D. Zamfirescu)

     

    Înapoi                           Cuprins                         Înainte