Limba română - Adjectiv
Limba română Vineri, 2014-11-21, 11:04 AM
Bine aţi venit Vizitator | RSS

Adjectiv

Parte de vorbire care denumeşte însuşiri ale obiectelor, cum ar fi: dimensiunea (mare, mic), forma (drept, strâmb), culoarea (alb, negru), greutatea (uşor, greu), gustul (acru, dulce), temperatura (cald, rece) etc. Adjectivul însoţeşte un substantiv pentru a caracteriza obiectul desemnat de acesta: om onest, carte nouă, colaborare economică.

Din punct de vedere morfologic, adjectivul reprezintă o clasă de cuvinte flexibile. El se caracterizează prin categoria gradelor de comparaţie, care se marchează prin mijloace analitice (bun, mai bun, cel mai bun, foarte bun). Adjectivul îşi poate schimba forma după gen, număr şi caz pentru a se acorda cu substantivul determinat (băiat bun, băieţi buni, fată bună, fete bune). Spre deosebire de substantive care au o formă unică de gen, adjectivele îşi schimbă forma după genuri, având o formă pentru genul masculin şi alta pentru feminin: băiat bun, fată bună.

În anumite condiţii sintactice, adjectivul poate fi însoţit de articolul substantival hotărât sau de articolul adjectival. Articolul substantival se foloseşte cu adjectivul când acesta este antepus substantivului (tablou frumos – frumosul tablou, floare frumoasă – frumoasa floare), iar articolul adjectival apare atunci când adjectivul are ca termen regent un substantiv articulat hotărât (băiatul cel înalt, fata cea cuminte).

Din punct de vedere sintactic, adjectivul este subordonat substantivului, fiind legat de acesta direct (casă nouă) sau prin intermediul unui verb (Casa este nouă. Copiii cresc fericiţi.). În propoziţie, adjectivele pot îndeplini mai multe funcţii sintactice. Funcţia de bază a adjectivului este cea de atribut: Azi e o zi înăbuşitoare. (Em. Gârleanu). Alte funcţii în care poate apărea adjectivul sunt: nume predicativ în structura predicatului nominal: Apele liniştite sunt adânci. (Folclor); element predicativ suplimentar: Viitorul se anunţă sumbru. (V. Eftimiu); complement indirect: Din verde s-a făcut negru.; complement circumstanţial: Asta vine cu vârsta la copiii care sunt răi de mici. (I. Slavici).

Adjectivele se clasifică în funcţie de mai multe criterii. După structură, adjectivele se împart în ● adjective simple şi ● adjective compuse. Adjectivele simple au aspectul unui singur cuvânt, al unei singure unităţi lexicale (înalt, negru, voinic). Acestea sunt cele moştenite, cele împrumutate şi cele formate prin derivare sau prin schimbarea valorii gramaticale. Adjectivele compuse sunt cele alcătuite din mai multe cuvinte (cumsecade, alb-albastru, galben-verde, social-economic).

După înţeles şi după anumite trăsături gramaticale, adjectivele se împart în: ● adjective calificative sau propriu-zise, ● adjective relaţionale şi ● cuvinte care funcţionează ca adjective.

Adjectivele calificative denumesc însuşiri care ţin de natura internă a obiectelor, cum ar fi cele referitoare la culoare, dimensiune, formă, aspect, greutate, temperatură, gust, vârstă, starea fizică, starea emoţională etc. (alb, negru, verde, mare, mic, înalt, strâmb, drept, cald, rece, dulce, sărat, tânăr, bătrân, vesel, trist, bun, frumos etc.). Aceste adjective denumesc însuşiri care pot fi supuse gradării, deci cele mai multe dintre ele pot avea grade de comparaţie.

Adjective relaţionale denumesc caracteristici ale obiectelor prin raportare la alte obiecte, acţiuni sau circumstanţe (copilăresc, bărbătesc, studenţesc, omenesc, muntos, zburător, plutitor, visător, aerian, marin, nocturn, săptămânal, primăvăratic etc.). Adjectivele relaţionale echivalează sub aspect semantic cu o subordonată atributivă: chipiu marinăresc = chipiu care este purtat de marinari.

Cuvintele care funcţionează ca adjective sunt provenite din alte părţi de vorbire prin schimbarea valorii gramaticale. Din categoria dată fac parte: ● adjectivele pronominale; spre deosebire de pronumele de la care provin, adjectivele pronominale nu înlocuiesc substantivul, ci îl determină. Se disting următoarele tipuri de adjective pronominale: adjective posesive (ţara mea), adjective de întărire (împăratul însuşi), adjective interogativ-relative (care copil, ce cărţi), adjective nehotărâte (orice elev, fiecare om), adjective negative (nicio clipă); ● adjective participiale: iarbă înverzită, oameni cunoscuţi, zi aşteptată; ● adjective adverbiale (aşa oameni, asemenea întrebare); ● adjective gerunziale (pâine aburindă, ordine crescândă, rană sângerândă, case fumegânde).

Între aceste clase de adjective există deosebiri în ce priveşte comportamentul lor gramatical. Astfel, numai adjectivele calitative pot forma grade comparaţie, pot servi ca baza derivativă pentru alte adjective sau îşi pot schimba clasa lexico-gramaticală prin conversiune.

Din punct de vedere flexionar, adjectivele sunt de două feluri: adjective variabile şi ● adjective invariabile. După numărul de forme prin care se exprimă categoriile de gen şi de număr, adjectivele variabile sunt: ● cu 4 forme (bun, bună, buni, bune), ● cu 3 forme (mic, mică, mici) şi ● cu 2 forme (mare, mari). Adjectivele invariabile au o formă unică pentru ambele genuri şi numere: atroce, bej, bleu, bleumarin, bordo, color, coşcogea, crem, cumsecade, eficace, feroce, gata, gri, kaki, maro, mov, perspicace, precoce, propice, roz etc.

 

Meniu site

Calendar
«  Noiembrie 2014  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
     12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Prietenii site-ului
  • Creaţi un website gratuit
  • Desktop Online
  • Jocuri Online Gratuite
  • Tutoriale Video
  • Toate Tag-urile HTML
  • Kit-uri de Navigator

  • Căutare

    Arhiva materialelor

    Statistici

    Copyright MyCorp © 2014Găzduire site uCoz